Puterile noastre divine !

Toţi avem greutăţi,nu ? Toţi avem momente cînd simţim că nu mai putem,că totul e prea greu,prea complicat pentru raţiunea omenească. Începem să căutăm vinovaţii,să căutăm soluţiile,ne descurajăm,ne prea preocupăm,căutăm leacul pentru răni,căutăm soluţia ! O căutăm peste tot ! Dar într-un final obosim şi renunţăm ! Cu timpul realizăm că e mai bine,sufletul se vindecă,şi apare întrebarea, unde dispare durerea sufletească ? Dar e un răspuns atît de simplu,puterea e înăutru nostru,e ascunsă adînc în suflet şi mereu a fost acolo,dar noi suntem prea preocupaţi de căutarea ei,uitînd de faptul că scăparea suntem noi . Încurajarea de sine are un efect nedescris,e probată pe propria-mi piele şi chiar ajută destul de mult. Trebuie mereu să ne găsim puterile din interiorul nostru,putem trece peste tot,doar trebuie să ştim cum,căci Dumnezeu ne dă toate încercările cu scopul ca să ne facă mai înţelepţi,ştiind că suntem în stare să înfruntăm orice încercare,suntem nişte creaturi nespus de puternice,dar neştiitoare!

Ce aş vrea să devin în viitor ? 

''Scorpie ''! Mamii,da,vezi bine,''scorpie'' ! De ce ? Ahh,cîte motive,dar spun unul clar,pentru că m-am săturat să fiu tipa care mereu ia totul la inimă,care rămîne afectată !

Unde aş vrea să trăiesc ?

 În cel mai frumos vis al meu !

Cu ce mijloc de transport să mă deplasez ? 

Cu gîndurile mele !

Ce îmi place să mănînc ?

 Porţii mari de indiferenţă !

Hainele preferate ?

 Îmi place să mă îmbrac cu multe şi cît mai diverse zîmbete !

Dacă îmi place să mă machiez ?

 Sigur, mă stărui mereu să am în ochi acele luminiţe care ar însemna că îs fericită cu adevărat,să am pe buze acel zîmbet venit tocmai din inimă,obrăjorii mereu să fie rumeori,faţa mereu să-mi radieze de fericire !

Care aş vrea să-mi fie prietenii cei mai buni ?

 Nepăsarea,buna dispoziţie,distracţia,răbdarea,peripeţiile,flirtul,ş.a.m.d

Care aş vrea să-mi fie duşmanii ?

 Lacrimile,dezamăgirile,tristeţile,bolile...

Marea dragoste a vieţii mele ?

 M-am îndrăgostit cîndva demult,de cînd mă ştiu,de ochii mamei !

Cea mai mare dezamăgire ? 

Trădarea copilăriei, vrea să plece dar n-o las,din suflet niciodată nu-i voi da drumul ! 

Muzica preferată ? 

Foşnetul frunzelor,ciripitul păsărilor..


Dacă am fumat vreodată ?

Şi nu numai o dată,mereu fumez speranţe !

Filmul preferat ? 

Viaţa mea !

Ocupaţia preferată ? 

Visatuuul,distratul combinat cu învăţatul..

Я кукла вуду, плакать не буду

И запомни,я ничего не забуду !

Моя месть - сладкий сок

Кукла мой повод, кукла - план
А для тебя война!

Я кукла вуду, иди отсюда !

A fost şi nu mai e ...

Recunoaşte,a fost şi frumos,
Doar ca să-mi amintesc nu mai are rost.
Tot ce a fost deja e în trecut
Şi o să depun puteri ca totul să uit.


Doar cum am început să-ţi arăt nepăsare,
Verdictul tău a fost că..
Nu mai are rost împreună să fim în continuare.


Dacă serios..
Totul a fost o mică piesă de teatru,
Iar tu,dragule,ai dat testul pe patru.
Sau poate,pur şi simplu te-ai simţit ameninţat
Şi ai hotărît să fii tu ăla,
Care totul a încheiat.


Aşa a fost să fie,
Şi mă bucur că nu o să-mi pară rău mie,
Pentru că eu am făcut tot ce am putut
Şi răbdare am oferit cîtă am avut.


Nu e prea comod,suntem ca doi străini,
Dar totul e trecător,
O să apară şi în viaţa mea lumini.
                                       

Nu înţeleg de ce...

…vă excită două fete care se “mîngîie” …

…nu vă plac fetele vulgare,dar totuşi vă gîndiţi la “ce le-aţi face”…

…nu vreţi relaţii serioase,dar totuşi ne daţi speranţe…

…staţi cu mai multe,dar la fiecare în parte îi spuneţi că este specială…

…minţiţi că să nu vă părăsim,dar dacă descoperim adevărul,tot noi suntem de vină că ne-am băgat nasul unde nu trebuia.

…visaţi să faceţi un “menage a trois” ,dar dacă iubita vă propune unul,cu înca unul,spuneţi că a înnebunit…

…dacă într-o noapte ea nu are chef de poftele voastre,înseamna că are pe altcineva care o satisface…

…vă înşelaţi iubita de nenumărate ori,dar dacă ea face asta o dată,e curvă şi o s-o ştie toată lumea,tu o să fii victima şi pa!

…aveţi impresia că voi puteţi face tot ce vă taie capul,iar locul femeii e “la cratiţă” …

…voi puteţi ieşi în oraş cu băieţii şi să vă întoarceţi la orice oră,iar noi dacă ieşim cu fetele,la ora “n” dacă nu suntem acasă iese cu “scandal”

…vă place să părem neajutorate în faţa voastră!

…voi vă uitaţi la meciuri,dar dacă ea se uită la o telenovelă,te neglijează şi nu îţi acordă atenţie…

…întoarceţi capul după fiecare fată,oricît de îmbrăcată ar fii ea!

…vă benoclaţi în decolteul fiecărei fete!

…dacă vă plac buzele unei fete,vă gîndiţi ce sexy ar fi dacă ” i le-aţi rotungi” voi…

…trebuie să înjuraţi femeile de la volan!

…trebuie să aveţi mai multe tipuri de femei: îngeraşul de acasă,simpatica de la serviciu şi diavoliţa din pat!

…vă simţiţi ameninţaţi cînd un băiat îi face ochi dulci iubitei…

…sunteţi geloşi pe cea mai bună prietenă a iubitei…

…staţi cu o fată,ajunge să vă iubească ,o parăsiţi pentru că nu sunteţi pregătiţi pentru o relaţie serioasă,mai hoinăriţi un timp şi cînd vă amintiţi cît de bine era cu ea,vă pare rau…

.

Într-un final tot vei fi dezamăgit de către cineva. Trebuie să înveţi cum să mergi mai departe şi să treci peste acea dezamăgire. Vrei nu vrei, persoanele din jurul tău niciodată nu se vor ridica la măsura aşteptărilor tale.
Măcar o dată în viaţă vei suferi din dragoste.Asta este. Şi nu e greşit. Trebuie să gustăm fiecare sentiment şi să încercăm să învăţăm din el. Viaţa e dură şi iubirea este complicată. Dacă iubeşti, automat suferi. Suferi cînd persoana iubită te părăseşte, suferi cînd ţipă la tine, suferi cînd simţi că nu te iubeşte îndeajuns.
Odată şi odată tot va trebui să devii responsabil. Cu trecerea timpului, trebuie să realizăm că viaţa nu mai ne ţine pe palme şi trebuie să ne asumăm fiecare acţiune şi consecinţele ei. Chiar dacă avem părinţi prea protectori sau un partener care ne protejează, tot trebuie ca noi înşine să trecem prin această etapă care ne conduce spre drumul de adult declarat.
Oamenii sunt schimbători ca vremea. Într-o zi te iubesc ca în ziua următoare să te urască. Se poate întîmpla ca să fie alături de tine o perioadă şi cînd te-ai întors puţin cu spatele…să fie împotriva ta. Asta este. Trebuie să ne obişnuim. Pînă că nici vremea nu e atât de schimbătoare ca omul.
Rănile se vindecă, cicatricile rămîn. Vei fi rănit. Mult. Vei primi lovituri din toate părţile. Uneori chiar de unde nu te aştepţi. Cu timpul, te vei vindeca. Va fi o vindecare durabilă şi dureroasă. Dar…nu te pot minţi. Toată viaţa vor rămîne acolo cicatricile. Toată viaţa îţi vor rămîne acele semne care-ţi vor aminti că ai trecut printr-un război al sentimentelor adevărat.
Ne este frică de necunoscut.Fie că spunem asta, fie că o simţim, ne este frică pînă în măduva oaselor. Deşi spunem uneori că ne încîntă necunoscutul, de fapt…noi tremurăm de frică. Ne temem de schimbările majore, ne temem de posibilele modificări ce vor veni.
Tînjim să fim iubiţi. E în natura omenească. Am da orice pentru o fărîmă de iubire. Am da casă, maşină, bani…totul numai pentru a simţi acel sentiment înălţător. Alţii chiar omoară pentru a obţine iubirea. Cel puţin aşa cred ei.
Deşi suntem diferiţi, toţi vrem acelaşi lucru: fericirea. Blonzi, bruneţi, roşcaţi, înalţi, scunzi…toţi vor ceva. Să fie fericiţi. Toţi vor să înceteze toate lucrurile care îi fac să se simtă mizerabil şi să poată zîmbi din inimă.
În final, ai să mori.Oricât ne-am feri de acest lucru, unii cred că moartea nu îi vor vizita niciodată. Trebuie să fim oricînd pregătiţi. Eşti tu gata?

Nu vă bucuraţi de slăbiciunea mea, îs om şi eu,îs dezamăgită şi eu,dar asta nu însemană că îs slabă,o să mă ridic,dar dacă mă ridic şi de data asta vă ia dracu pe toţi,mă fac aşa o scorpie că nimeni nu o să mă poată înghiţi,nu mai zic de iubit !

Există sau nu ?

                      Iubire nu există
iubire nu există,

exista doar creduli,

iluzii şi speranţă

şi visuri de nebuni...

iubire nu există,

ci, numai dor de ea,

minciună şi orgolii,

putinţă de-a putea...

iubire nu există,

e-un fel de dumnezeu,

în care crezi o viaţă

şi-l tot aştepţi mereu...

 

iubire nu există,

de nu crezi în minuni,

ci, doar dureri sfinţite

în lacrimi de nebuni!

de Paparuz Adrian

                         Iubind în taină

Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.

Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.

Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi şi blonde plete?

Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii... vin' la sânu-mi.


de Mihai Eminescu


Şi totuşi,există iubirea sau nu ? Eu de exemplu la această întrebare nu găsesc răspuns,pentru mine e un mister ! Da,au fost momente cînd eram sigură că am iubit,că iubesc,dar oare chiar e aşa ? Au fost momente cînd eram atît de fericită alături de acel cineva,cînd mă simţeam împlinită sufleteşte,cînd credeam că aşa va fi mereu,că nimeni nu ne va putea despărţi..şi ? Desigur că nu a fost aşa.A fost o persoană la care am ţinut mult şi credeam că fără el nu o să pot . Dar nu mai e în viaţa mea,dar după cum vedeţi îs vie,mi-a trecut ! Să fost iubire ? Nu cred ! Dar de ce ? Doar ţineam atît de mult ! Şi dacă a fost,de ce a trecut ?  Şi totuşi,există iubirea sau nu ? Da nu ştiu la naiba,nu ştiu..şi mă frămîntă întrebarea asta.Mai înainte eram sigură că da,sigur că există,dar acum,acum mă răzgîndesc ! Încep să privesc altfel. O singură dată mi-a fost oferită atenţie deplină,vedeam că EL chiar ţinea la mine,dar eu nu am prea putut aprecia asta. Şi atunci ştiam,credeam că dragostea există,dar de atunci am întîlnit alt ''prinţ'' care da,credeam ca tot îl iubesc,că el mă iubeşte,care iubit ? Mi s-a părut,poate am simţit ceva şi mai simt pentru el,dar el ? Puţiiine şanse ! În fine, există,sau nu..nu ştiu,dar totuşi ceva-ceva este,un sentiment puternic daca ne distruge moral,sentimental şi ne face să privim lumea alt fel,şi pînă la urmă într-un fel sau altul ne maturizează !

Atît de frumos !

                        Definiţia strigătului
Ţi-aş spune ceva,

despre noi,

despre zăpada de-afară,

despre dragostea mea.

Ţi-aş spune ceva,

orice,

numai să nu crească iarba tăcerii între noi.

Ţi-aş spune ceva,

ce-ai ştiut,

sau ce ştiu,

dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi

şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

                     Nopţile
Nopţile, cînd îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfîrşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mîine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptînd cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, cînd se ating, mîinile,
totdeauna înfricoşaţi că mîinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visînd să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfîrşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi dacă va muri vreodată dragostea noastră,
va muri nu din pricina nopţii
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

                        
                                  Avem timp
Avem timp pentru toate. Să dormim, 
să alergăm în dreapta şi în stînga, 
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine.
Avem timp să citim şi să scriem, 
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris.
Avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm. 
Avem timp sa ne facem iluzii 
şi să răscolim prin cenuşa lor mai tîrziu. 
Avem timp pentru ambiţii şi boli, 
să învinovăţim destinul şi amănuntele. 
Avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare. 
Avem timp să ne-alungăm întrebările, 
să amînăm răspunsurile. 
Avem timp să sfărîmăm un vis şi să-l reînventăm. 
Avem timp să ne facem prieteni şi să-i pierdem. 
Avem timp să primim lecţii şi să le uităm după aceea .
Avem timp să primim daruri şi să nu le înţelegem .
Avem timp pentru toate, 
nu e timp pentru puţină tandreţe.
cînd să facem şi asta, murim. .

                    




                         

de Octavian Paler !

Sometimes..

Uneori am nevoie doar de linişte,de o linişte nebună,încît să-mi aud propria respiraţie,să aud clipitul genelor,glasul inimii.Uneori am nevoie de o îmbrăţişare strînsă,să mă simt în siguranţă,să mă simt ca cea mai nevinovată fiinţă.Uneori am nevoie doar de un sărut pe frunte,ca să mă simt importantă,să ştiu că nu trăiesc în zadar,că cineva are nevoie de mine.Uneori am nevoie de lacrimi,lacrimi de fericire,lacrimi de tristeţe,ca să mă simt om,să îmi arăt sentimentele,să simt că trăiesc.Uneori am momente cînd nu vreau să deschid ochii,cînd mi-e frică de lumea în care trăiesc,pentru că...nu ştiu nimic despre ea,sunt ca o străină într-o lume necunoscută,într-o lume misterioasă,schimbătoare,nu ştii la ce să te aştepţi în orice moment. Uneori zîmbetul unui copil inocent mă încarcă de viaţă,deoarece ştiu,atît timp cît soarele răsare şi copiii zîmbesc totul e bine.Mereu cînd văd copiii zîmbind,bucurîndu-se de viaţă,pe chipul meu apare un zîmbet plin de plăcere,realizez că viaţa are sens.Uneori cînd văd bătrînii cu faţa plină de riduri,rezemîndu-se într-o cîrjă,neajutoraţi,uitaţi de toţi,mi se umple inima de tristeţe,pentru că au trăit o viaţă poate frumoasă,poate urîtă,dar merită o bătrîneţe fericită,merită să îşi trăiască ultimii ani în plăcere,nu trebuie să uităm de ei,pentru că mîine-poimîine ne vine şi rîndul nostru ! Uneori mă întreb ce caut în viaţa mea ?! Uneori mă simt străină în propriul corp,pe cînd alteori îs atît de fericită,încît nu aş vrea să părăsesc această viaţă niciodată. Totuşi creatura omenească e o creatură unicală,plină de mistere,care uneori e imposibil de înţeles.

Şi dacă-l las să plece?

Să-l las să plece? Îl las ! De ce ? Dar de ce nu,de ce nu aş face-o ? Sau poate să-l leg cu lanţuri de mine ? Se zice că dacă-l laşi să plece şi dacă se reîntoarce înseamnă că iubeşte.Dacă s-a reîntors ? Da,s-a reîntors şi nu numai o dată ! Iubeşte ? Nu,nu cred ! De ce cred aşa ? Dar de ce nu aş crede ? Pentru că pe lînga aia se mai zice că cel ce te iubeşte nu-ţi va face rău niciodată..şi ? Da,el mi-a făcut,uh..şi de-ar fi numai o dată.În fine,toţi vorbesc despre iubire,dar ce ''dihanie''  e asta ? ) Oare chiar există ? De ce este însoţită de atîtea dezamăgiri? Dacă simţi ceva pentru el\ea,de ce pur şi simplu nu putem fi fericiţi împreună? De ce trebuie să existe ceva\cineva care să pună piedice ?
Să-l las să plece ? Îl las ! Dacă vreau asta ? Nu,nu vreau ! De ce atunci îl las ? Pentru că nu poţi ţine o persoană cu forţa lîngă tine şi plus la asta,să vrut de mult pleca ! Atunci ce se întîmplă ? Pe cuvîntul meu că singură nu ştiu ! Tot ce ştiu e că da,se întîmplă ceva,dar deja am renunţat să mai caut ce ! Dacă va rezolva el bine,dacă nu,atunci timpul...şi nu ştiu dacă va duce la ceva bine! 
Şi ştii ce displac cel mai mult ? Tăcerea dintre noi ! Nu zic,uneori ajută,dar aici deja e abuz şi mi-e frică să nu intre în obicei,să nu ni se dea pe plac,că atunci e de rău !
Să-l las să plece ? Da du-te dacă vrei !!! 

''I don't really want to leave you behind,
But apparently you can't stay all mine,
So I'll try to let you go,
You're not mine to own.''

''If I let you go
Would the scars continue to show.''

It's my day !

Ce să mai zic,cu o nerăbdare nemărginită aşteptam ziua de 24 februarie..dar acum,cu cît e mai aproape cu atît mai puţin o aştept.
Dar o să îmi permit să fiu fericită,să mă simt bine,să ţip de fericire,de ziua mea o să-mi permit totul şi nu va exista loc pentru critici.
Am devenit mai matură,mai cu multă experienţă,pe zi ce trece privesc viaţa cu alţi ochi,dar totuşi există copilul din mine şi va exista mereu,copilul naiv care speră si crede în bine.
În această zi îmi vreau persoanele dragi alături,nu vreau să simt lipsa la nimic şi lipsa nimănui,ştiu,nu cer prea mult pentru că cei care mă au la suflet vor face asta fără ca să le-o cer ! Vreau multe cadouri; vreau zîmbete adevărate,zîmbete din adîncul sufletului; vreau multee'multe peripeţii; vreau emoţii;  vreau,vreau,vreau..şi le voi primi pe toate căci e ziua mea,de ziua mea mi se permite totul. :D
Să nu dea Domnul să-mi distrugă cineva ziua de azi că vă calc în picioare,lăsaţi-ma măcar azi să fiu fericită.

Remediu pentru dragoste !

Cred că în sfîrşit am găsit remediul dragostei,L'indifférence.Nu e uşor,dar dacă reuşeşti,zău că ţi se dă pe plac.Şi da,e mult mai uşor să mai pui şi pe la coate,nu doar în cap,căci nu se începe şi nici nu se termină lumea aici.Cum am mai zis,de ce trebuie să-mi pese doar mie? Gata,vasăzică ,m-am dat şi eu în grupul celor ''fără inimă'',sau pe-aproape).Chiar dacă pîna cînd am ajuns unde mă aflu acum,am îndurat multe dezamăgiri şi numeroase lovituri de la viaţă,au fost cu folos.Am învăţaţ că nu trebuie să depui atîta suflet în tot ceea ce faci,cu măsură,pentru că pe bune,alţii profită.Am învăţat că trebuie să-ţi petreci timpul cu persoanele care vor să-l petreacă şi ei cu tine.Am învăţat că nu poţi schimba o persoană,oricît de mult ai vrea,aşa cum nu am putut nici eu să te schimb pe tine,pentru că dacă persoana nu vrea,în zadar depui efort,mai bine nu insista,şi dacă totuşi nu-ţi convine aşa cum este,lasă-l pe drumul său.
Am găsit remediul lacrimilor,Zîmbetul ! Cînd simt că nu mai pot,zîmbesc şi sunt obsedată de un singur gînd,să merg mai departe cît de greu nu ar fi.Da,recunosc,sunt momente cînd nu mă pot controla,nu-mi pot controla lacrimile,starea mea şi odată cu lacrimile vărsate,se duce şi puţină tristeţe şi astfel mă încarc cu noi puteri.
La urma urmei,după cum ştim toţi viaţa e o luptă,o luptă continuă ce necesită multe puteri,voinţă,răbdare,avînt toate astea,vei reuşi !

Oh my God, I have the remedy for love,
I struck the glass and broke the bones inside my fist, but I'm ok.

I cannot change you,
you'll never change

Cîtă încredere am putut avea!

Cît am crezut.
Şi ei...
Ei m-au dezamăgit...
Unii din ei s-au şi folosit.
Cît de naivă puteam fi,
Cîtă încredere puteam oferi.
Cînd am văzut..
Că pe la spate toţi mă lovesc,
Că obţin ceea ce-şi doresc,
Ochii larg i-am deschis
Să nu mai am încredere mi-am promis.
De cuvînt nu m-am ţinut,e şi clar,
Dar totuşi acele cuvinte nu le-am spus în zadar.
Astăzi văd lumea mult mai clar,
Încrederea nu o ofer oricui,
Nu pot spune că nimănui,
Dar numărul l-am limitat
Şi mă simt de parcă m-am eliberat,
M-am scutit de nişte trădători
Şi viaţa o văd în culori.
Acum parcă îs mai încrezută,
Nu pot oferi încredere absolută,
Spun oamenilor în ochi ceea ce cred
Reuşesc în suflet să purced.
Altora poate nu le convine,
Dar oricum asta nu mă reţine.
Numeroasele căderi m-au ajutat,
Caracterul mi l-a perfecţionat,
Am adăugat anilor experienţă,
Am adăugat sufletului inocenţă.
Nu zic,şi acum la unii oameni ţin,
Sufletul mi-e la fel de fin,
Dar îs mai realistă ,
Şi da! Nu-s deloc pesimistă.

          

Dau drumul la muzică şi uit de TOŢI !

Azi dau drumul la muzică ,

Uit de toţi şi de toate,

Pentru că uneori am impresia

Ca să mă înţeleagă nimeni nu poate.

Uneori toţi din jur îmi displac
Şi muzica e singurul meu leac.
Ea mă calmează,mă-ntăreşte

Şi de sentimentele neplăcute mă izbăveşte.

E drept că şi uneori mă întristează,

Îmi aminteşte de momente care dor,
Dar totuşi ea zi de zi mă acompaniează

Şi mă face pe pămînt să cobor.

Nu mi-aş închipui viaţa fără ea,

Fără ea nu m-aş putea adapta,

Căci am diverse sentimente cînd o ascult

Şi mă regăsesc în ea mult prea mult.
                                         

Femei vs Bărbaţi !

•  Femeile plîng oleacă şi uită,bărbaţii beau distrîndu-se,pe urmă îşi amintesc.
  
• Femeile se gîndesc la viitor şi fericire,bărbaţii cum să o ducă mai repede în pat apoi să scape de ea.
  
• Femeile sunt fidele în timp ce iubesc,bărbaţii nu scapă nici-o fustă* )
  
• Femeia are mereu ultimul cuvînt într-un conflict,bărbaţii orice ar spune,dupa aceea,este doar începutul unei noi discuţii.
  
• Femeile vor iubite,nu înţelese,bărbaţii ar prefera mai multă înţelegere decît iubire.
  
• Femeile vorbesc mai mult,îşi exteriorizeaza mai uşor sentimentele,bărbaţii tac şi nu zic nimic,nu sînt prea comunicativi,după care noi realizăm că vorbim în zadar şi mai începem o dată )
  
• Femeile zîmbesc mai des şi seduc bărbaţii doar cu privirea,bărbaţii se lasă seduşi.
  
• Femeile vor să le fie declarată dragostea,bărbaţii fug de asta.
  
• Femeile au auzul mai fin,bărbaţii vederea mai bună.
  
• Femeile sunt sensibile şi rezolvă problemle prin discuţii,bărbaţii sunt mai agresivi.
  
  Şi totuşi,verdictul final e că unii fără alţii nu putem,ne completăm reciproc,si defectele..defectele îs mărunţişuri, mărunţişuri care se iartă,pentru că fără nu ar fi la fel de interesant!

Astăzi...

Încă o zi din viaţa mea,una simplă,doar că azi realizez că îs săturată de toţi şi de toate.Ar fi de dorit să mă lasaţi azi toţi în pace,uitaţi de mine,uitaţi că exist,nu cred că vă va fi aşa greu.Astăzi îmi doresc linişte mai mult ca orice,deobicei mi-e frică să rămîn singură faţă în faţă cu gîndurile mele,dar astăzi îmi asum aşa risc.Astăzi doar vreau să scriu,să meditez asupra propriei vieţi,fac asta de multe ori,dar azi aşa,mai aprofundat.Şi da,astăzi realizez că îs singură,da!fata aia care mereu credea că singură nu va rămîne niciodată în viaţă s-a înşelat,astăzi îs singură pentru că nu-s cu cine aş vrea să fiu.Sunt atît de obosită,atît de obosită moral,sentimental.Chiar dacă ador negrul,niciodată nu am vrut să văd lumea în negru,dar astăzi am reuşit,bravo mie,adică nu,bravo lor.Astăzi simt că nu mă poate înveseli nici shopping'ul,deci...e grav.Astăzi ar fi trebuit să fie o zi frumoasă,dar după cum vedeţi,e mai rău decît m-am aşteptat.Şi dacă aş fi sa rezum:Astăzi e una din zilele care prea puţin le aştept,dar ele niciodată nu uită de mine !

Aşa cîntece nu mă prea caracterizează,dar azi piesa asta o prea ador.

Nu cer nimic de la viaţă !

Nu cer nimic de la viaţă,doar o rog să-mi ţină familia sănătoasă,căci familia mereu mă va susţine,orice decizie aş lua,pe orice drum în viaţă aş merge ,sunt sigură că îmi va fi alături.Nu cer maşini luxoase şi vile,căci astea nu trebuie să ţi le dea viaţa,trebuie să ai minte singur să faci rost de ele,desigur că muncind.Rog viaţa să-mi dea sănătate ca să-mi ating toate scopurile şi chiar dacă acum fug de tema copiilor,exclamînd că nu o să am,e o prostie,căci aşa e cursul vieţii,sper că astea doar sa fie nişte gînduri adolescentine şi în viitor să am familia mea,familia mea fericită.
Şi la urma urmei ajung la concluzia că viaţa cere ceva de la mine,căci îmi dă numeroase lovituri ca să mă facă aşa cum vrea ea,dar eu faţă de ea îs mai politicoasă ))
Şi da,după părerea mea,cea mai mare prostie e să te bazezi pe noroc în viaţă,cum poţi sta,să nu faci nimic şi să aştepţi să ai ceva,şi nu ceva oarecare,da ce îţi doreşti tu?
Trebuie minte,minte generaţiei noastre,trebuie să ni se bage în cap că totul se obţine muncind,iar pentru noi acum,învăţînd.E atît de uşor să înveţi,atît de interesant,şi mai ales că părinţii ne dau totul ce au,doar ca să învăţăm,să ne începem a construi viitorul. 

Nu cereţi de la viaţă,dar faceţi în aşa mod ca ea singură să vă dea,nu vă plîngeţi de viaţă,nu vă stresaţi de la toate nimicurile,nu vă leneviţi ca să învăţaţi,să munciţi,să ajutaţi,să cereţi ajutor.Nu vă daţi înfrînţi,ci de la o cădere,adunaţi puteri si mergeţi mai departe cu mai multă putere,mai multă dorinţă.Şi cel mai important,preţuiţi persoanele care vă sunt alături,care vă susţin,care cred în voi,personele care ţin la voi,căci viaţa e atît de neprevăzătoare,în fiecare moment poţi pierde o persoană,care doar după aia îţi dai seama că chiar ai ţinut la ea,dar deja e tîrziu,nu fiţi egoişti ! Bucuraţi-vă de libertatea pe care o aveţi,trăiţi-vă viaţa aşa cum vă doriţi,dar să înţelegeţi ceva din ea,să simţiţi că trăiţi !