miercuri, 20 aprilie 2011


Părea a fi o zi obişnuită,ea iarăsi la şcoală,în acea zi se pornise de acasă mai devreme,nu fugise pe drum,cam rar aşa ceva,ajunse cu 15 minute mai devreme,mergea uitîndu-se la cer,adoră să facă acest lucru,adoră să vadă tăticul cu fetiţa micuţă de mînă ducînd-o la şcoală,mereu îi apare zîmbetul pe faţă cînd vede asta. De dimineaţă era cam fără dispoziţie,dar credea că va trece,mereu la şcoală o înveselesc colegii,e aproape imposibil ca să nu zîmbeşti într-o zi de şcoală. Nu se simţea în apele ei,se enerva de la toate nimicurile,avea pur şi simplu nevoie de linişte,dar la şcoală linişte,cam rar aşa ceva.  Pe la a treia lecţie deja nu mai putea şi izbucnise,s-a certat cu prietenele,mai apoi acasă cu mama,era pur şi simplu insuportabilă,era gata să se certe cu orişicine,se irita de la orice. A continuat aşa şi în ziua următoare,certuri,supărări,nervi pînă la lacrimi,se simţea atît de ciudat şi iarăşi singură. La şcoală atît de tristă,îngîndurată mereu,nu prea activă,vorbea cu puţini,cu prietenele care le credea mai apropiate nu mai vorbeşte deloc, se întîmplă ceva,dar oare ce să fie ? Iarăşi acasă de la scoală,iarăsi nervi,nişte nervi de neexplicat,trebuia să aibă cursuri de engleză,nu vroia să meargă,dar într-un final s-a hotărît să plece,pentru că vine vacanţa şi...Cred că asta a fost cea mai bună decizie din aceste două zile,da,anume decizia ca să plece la cursurile de engleză ! Cînd a plecat,a luat o rutieră şi era plină,dar nu avea timp să aştepte alta şi iarăşi nervi,îmbulzeală,a ajuns într-un sfîrşit la casa profesoarei,era un pic mai liniştită,a început lecţia,a povestit textul,a arătat exerciţiile făcute acasă,totul era destul de bine făcut,a fost şi lăudată,se calmase încă şi mai mult,se mai liniştise pe suflet,de multe ori cînd se întoarce de la cursurile de engleză parcă e mai înţeleaptă,se simte mult mai bine,a coborît din rutieră şi vroia să cumpere flori pentru mama sa,avea asta în gînd mai demult,dar o dată nu avea bani cu ea,aşa că a lăsat pe altă dată şi cred că ziua asta a fost anume acea zi,a luat 5 flori primăvăratice,aşa,fără nici-un motiv,pur şi simplu să-i amintească mamei cît de mult o iubeşte şi să îşi ceară iertare pentru crizele de nervi făcute,pentru că în ziua aia la ieşirea din casă a trîntit uşa destul de tare,aşa a şi făcut,i-a înmînat florile mamei şi desigur că mama a fost plăcut surprinsă !

Şi cît de des îmi zic:Alină,scumpo,revino-ţi mamii,lasă nervii că nu duc la bine ! 


duminică, 10 aprilie 2011

Dac-aş zbura !

My dream is to fly
Over the rainbow so high.
Rise Up
Don't falling down again!

Dacă aş putea zbura,
În cel mai frumos colţ al lumii m-aş îndrepta,
Mi-aş lăsa pletele
Să danseze-n pereche cu vîntul,
Aş urmări păsările de cu zori
Şi m-aş scălda în pufoşii nori.
Aş cutreiera o lume-ntreagă
Fără să-mi fie frică
Că o furtună ar putea să-nceapă,
Căci aş fi atît de aproape de Dumnezeu
Şi m-aş coborî pe pămînt
Lunecîndu-mă pe curcubeu.
Aş zbura neîncetat
Un timp îndelungat,
Nu m-aş putea sătura de acea libertate,
Aş reflecta asupra gîndurilor adunate.
Mai întîi de toate spre mare aş zbura,
Căci acolo mereu am un alt mod de a cugeta.
Ar fi minunat dacă Dumnezeu
Mi-ar da aripi măcar pe o zi,
Căci o mare dorinţă mi-ar îndeplini.
                                                  





    


Atît de mult mă regăsesc în aceste cuvinte,în aceste segvenţe ! 



***



***
                                                                          
                                                               ***


***



***



***



***


                                                            ***


                                                             ***



***



***


                                                                        
                                                                         ***

Ultima zi !


 Dacă ar fi o ultimă zi din viaţa mea,
Cred că totuşi nu aş dispera,
Aş face atîtea lucruri negîndite,
Atîtea năzbîtii de mult dorite,
Aş lua telefonul şi Ţie neapărat ţi-aş suna,
Sentimentele ţi le-aş declara,
I-aş îmbrăţişa pe toţi cei care îi iubesc
Reamintindu-le lucrul
Că niciodată n-o să-i părăsesc,
Nu le-aş spune că îi văd pentru ultima dată,
Că este ultima zi a mea pe pămînt,
Pur şi simplu le-aş demonstra cu adevărat
Pentru ei ce simt.
Dacă ar fi o ultimă zi din viaţa mea,
Bănuiesc,ar fi una foarte grea,
Dar m-aş putea resemna,
Aş simţi o anumită bucurie,
Căci ştiu că sufletul meu
Va fi viu pe vecie.
M-aş bucura de faptul că mi-a fost dat
Să simt că e o ultimă zi
Şi că toate gîndurile şi sentimentele
Mi le-aş putea împărtăşi.
Aş privi marea,
Aş simţi vîntul,
Aş înţelege cerul,
Mi-aş asculta gîndul,
Aş privi în urma fără pic de regrete.
Din păcate nu putem şti
Cînd va fi acea ultimă zi.
Atîtea greşeli comintem în fiece moment,
Mereu există ascuns un acel sentiment,
Într-atît de mult ne limităm
Căci practic să trăim uităm.
De ce sunteţi siguri că azi nu veţi muri ?
De ce viaţa nu încercaţi a o trăi ?
De ce în taină ţineţi anumite sentimente ?
De ce nu vă bucuraţi de aceste momente ?
Toţi plecăm de pe acest pămînt,
Neştiind ce-i viaţa-semnificaţia acestui cuvînt.
Dumnezeu ne pedepseşte,
Ne iartă,ne învaţă,
Dar noi nu ţinem cont,
Uitînd că avem doar O Singură Viaţă !