.

Într-un final tot vei fi dezamăgit de către cineva. Trebuie să înveţi cum să mergi mai departe şi să treci peste acea dezamăgire. Vrei nu vrei, persoanele din jurul tău niciodată nu se vor ridica la măsura aşteptărilor tale.
Măcar o dată în viaţă vei suferi din dragoste.Asta este. Şi nu e greşit. Trebuie să gustăm fiecare sentiment şi să încercăm să învăţăm din el. Viaţa e dură şi iubirea este complicată. Dacă iubeşti, automat suferi. Suferi cînd persoana iubită te părăseşte, suferi cînd ţipă la tine, suferi cînd simţi că nu te iubeşte îndeajuns.
Odată şi odată tot va trebui să devii responsabil. Cu trecerea timpului, trebuie să realizăm că viaţa nu mai ne ţine pe palme şi trebuie să ne asumăm fiecare acţiune şi consecinţele ei. Chiar dacă avem părinţi prea protectori sau un partener care ne protejează, tot trebuie ca noi înşine să trecem prin această etapă care ne conduce spre drumul de adult declarat.
Oamenii sunt schimbători ca vremea. Într-o zi te iubesc ca în ziua următoare să te urască. Se poate întîmpla ca să fie alături de tine o perioadă şi cînd te-ai întors puţin cu spatele…să fie împotriva ta. Asta este. Trebuie să ne obişnuim. Pînă că nici vremea nu e atât de schimbătoare ca omul.
Rănile se vindecă, cicatricile rămîn. Vei fi rănit. Mult. Vei primi lovituri din toate părţile. Uneori chiar de unde nu te aştepţi. Cu timpul, te vei vindeca. Va fi o vindecare durabilă şi dureroasă. Dar…nu te pot minţi. Toată viaţa vor rămîne acolo cicatricile. Toată viaţa îţi vor rămîne acele semne care-ţi vor aminti că ai trecut printr-un război al sentimentelor adevărat.
Ne este frică de necunoscut.Fie că spunem asta, fie că o simţim, ne este frică pînă în măduva oaselor. Deşi spunem uneori că ne încîntă necunoscutul, de fapt…noi tremurăm de frică. Ne temem de schimbările majore, ne temem de posibilele modificări ce vor veni.
Tînjim să fim iubiţi. E în natura omenească. Am da orice pentru o fărîmă de iubire. Am da casă, maşină, bani…totul numai pentru a simţi acel sentiment înălţător. Alţii chiar omoară pentru a obţine iubirea. Cel puţin aşa cred ei.
Deşi suntem diferiţi, toţi vrem acelaşi lucru: fericirea. Blonzi, bruneţi, roşcaţi, înalţi, scunzi…toţi vor ceva. Să fie fericiţi. Toţi vor să înceteze toate lucrurile care îi fac să se simtă mizerabil şi să poată zîmbi din inimă.
În final, ai să mori.Oricât ne-am feri de acest lucru, unii cred că moartea nu îi vor vizita niciodată. Trebuie să fim oricînd pregătiţi. Eşti tu gata?

Nu vă bucuraţi de slăbiciunea mea, îs om şi eu,îs dezamăgită şi eu,dar asta nu însemană că îs slabă,o să mă ridic,dar dacă mă ridic şi de data asta vă ia dracu pe toţi,mă fac aşa o scorpie că nimeni nu o să mă poată înghiţi,nu mai zic de iubit !