Muști cu sălbăticie și plăcere din mine.

Taci.
Tac.
Și cine va vorbi pentru noi ?
Cine va limpezi apele ? 


La moment chiar sunt într-un fel mulțumită pentru că iar meditez asupra acestei situații,căci mă abat de la o altă situație,de la o situație recentă,o situație dureroasă care m-a făcut încă mai ciudată și mai confuză .
Sunt ca un vapor pierdut în larg și mi-e frică că nu mai ajung la mal,îl caut cu o așa o disperare încît uit că mă aflu chiar pe el.


Sufletul îmi urlă cerînd milă,căci e chinuit de prea mult timp.Sunt prea neajutorată,prea obscură,nu-l pot ajuta.Rațiunea pune sare pe rană ducîndu-mă și mai mult în eroare.Sunt într-o continuă luptă.
Rup din mine stările în care nu ştiu ce vreau, ce simt, ce tre' să fac. Nu văd.

Eu vreau ceva ce nu vreau. Sună a schizofrenie?!

Mîna dreaptă scrie că vrea, cea stîngă şterge totu' cu înverşunare. Cum să-ţi prinzi ideile în frîu şi să le faci să meargă drept?...şi mai nou, ce înseamnă drept?

Am  fluturi  molii în stomac.

Dacă stau să mă gîndesc mai bine...din totdeauna am fost aşa, o balanţă în continuă legănare care pîn' o să se echilibreze n-o să mai aibă ce cîntări.

Sîngele fiebinte-mi curge prin vene. E otrăvit,are gustul dezamăgirii . . .  și tu,tu muști cu sălbăticie și plăcere din mine,nu te-ai gîndit că te-ai putea intoxica ? Ai putea simți și tu durerea,sau poate-o simți deja ?!

Și ce pot să fac ? ”Zîmbesc„ ; sper și mă lupt.

(nu) mă lăsa .

Lasă-mă . . .

așa cum sînt,în lumea mea,

cum strig şi urlu că mii rău,

cum plîng sau rîd că bine-mi e.

Lasă-mă  . . .

nu-mi mai veni cu scuze-n care nu mai cred,

nu mi te băga prin  vene

otrăvindu-mi sîngele 

care gustul parcă ți-a uitat.

dacă ți-aș spune că nu-mi mai ești drag,

chiar ai crede ?

ai crede după toate ce-au urmat ?

atîta știu,iubește-mă !

și atuncea,

anume atuncea te-oi plăcea așa.

Somewhere . . .

I want to go away, somewhere where I can be free of all the memories,somewhere far away from here and leave everything behind,somewhere far away from the eyes of others.

I'm just tired of everything .

Urmărită de trecut.

Îmi este mai uşor să-ţi citesc privirea decît să-ţi ascult cuvintele.Da, uite am ajuns şi la o aşa situaţie cînd tu nu îmi mai provoci suferinţă ci doar dor,amintiri vagi,dar nu şterse.Eu nu mă simt prea bine doar din motivul că simt că nu ai fost al meu niciodată şi că pozele mint.

Tac.Uite aşa mă provoc să fiu puternică,dar privesc la tot ce faci şi ce se întîmplă şi te vreau mai mult departe de tot şi vreau să plec,sincer.

Am cîştigat liniştind furtuna din mine, dar sunt clipe în care mă provoc singură pe mine înnecîndu-mă tot în ea.

Pe un timp scurt mi-am îndreptat atenția spre altcineva,am simțit iarăși fluturi în stomac,defapt credeam că te-am șters cu totul din inimă și memorie.Iarăși am plîns,am fost disperată și nu știu de ce iar de tine îmi reamintesc,defapt știu,presupun că niciodată n-o să mă lași să te uit,din simplul motiv că ești obișnuit să te iubesc doar pe tine sau poate că simți și tu ceva acolo-n inimă.

Și realizez că nu mai simt ce simțeam odată,sau am ascuns prea bine sentimentele încît nici eu nu mai pot da de ele,sau poate au disparut.După atîtea dezamăgiri din partea ta,după atîtea nopți nedormite,atîtea lacrimi fierbinți pe obrajii disperați,atîtea jigniri și durere ar fi prea de tot ca să mai sper la ceva.

Și nu contează ce-a fost. Nimic nu va mai fi la fel

Mă înec în tristețea mea,apoi reînvii.

Și sunt așa momente cînd sunt sătulă de tot,cînd sunt obosită,sunt chinuită moral.Și nu că aș trăi o viață plictisitoare,am zi de zi ceva nou în viață,pe cineva nou,dar nu e ceea de ce am nevoie,nu e ceea ce vreau,la ce visez. 
Poate despre ce vorbesc acum e defapt o traumă din trecut care va rămîne încă pe mult timp ,deși am reușit să mai capăt una de curînd.
Eu mereu spun că durerea se acoperă cu fericire, cu lucruri mici și drăguțe, cu momente speciale.Dar astăzi sunt dispusă să scriu despre durerea mea, nu știu cît de mult îmi aparține,dar o simt uneori chiar și atunci cînd zîmbesc.

Privindu-mă,foarte puțini pot zice că ceva mă pișcă de suflet,că ceva totuși e în neregulă,la cît de veselă și împlinită par.Nu e totul atît de frumos precum pare,dar o să fie. Și cel mai important e că nimeni n-o să reușească să-mi vadă adevărata durere,mereu voi zîmbi,mereu voi zîmbi încît nu veți deosebi cînd îs cu adevărat fericită și cînd e doar un zîmbet doar pentru bună impresie,defapt deacu îmi reușește.

 
Mi s-au mai risipit niște speranțe,niște vise,niște iluzii la urma urmei,s-au risipit și iar au frînt,au rănit din simplul motiv că am depus prea mult suflet,mi-am dorit prea mult ceea ce defapt nici nu urma sa se întîmple.
Nu știu de ce scriu toate astea acum,e ora 5 dimineața dar eu nu mă satur de scris,vreau să scriu cît mai mult,dar nu mai știu ce.Am vorbit prea mult despre durerea și dezamăgirile mele,dar asta e ceea ce mă înconjoară la moment.
Am avut de curînd momente cînd m-am simțit fericită și liberă,dar atît de puține au fost și atît de mult mi-au plăcut.De ce mi-au fost luate atît de repede ? Oare nu le-am meritat,după atîta timp nu le-am meritat ? Nu,cred că totuși e altceva la mijloc. 

Și vreau să plîng.Vreau să plec cît mai departe.Vreau să uit.

Fii sigur,dacă ești fericit,nu e pe mult timp.

Și parcă totul mergea bine,mă simțeam împăcată sufletește,totul mergea spre mai bine.
Și mă așteptam de la oricine,numai nu de la ea,mă așteptam la orice,numai nu la asta,numai nu în așa mod,nu acum. Și nu înțeleg cum s-a ajuns aici,și nu înțeleg cum a îndrăznit,nu înteleg ce-i zboară prin cap,nu înțeleg de ce procedează așa,pun fericirea altora în fața fericirii mele și lor le convine . Una din cele mai dragi personae m-a rănit în cel mai dureros mod. Eram sigură că asta nu se va întîmpla niciodată,eram . . .

Încă o lovitură,niște lacrimi în plus,regrete,remușcări,dezamăgiri. Nimic nu e așa cum ne dorim. Viața ne-o trage la toți .

Privesc în urmă gîndindu-mă la viitor !

Privesc peste umăr și mă întunec văzîndu-mi toate greșelile comise, realizam și atunci că e greșeală și că o comit chiar în acele momente,dar nu mă prea gîndeam la viitor,important era ca în acele momente,în acele perioade să-mi fie bine.

Am mers pe cerc un timp îndelungat,mă simțeam ca într-o temniță ,o temniță iubită și dorită de inimă,dar urîtă de rațiune. Purtam o luptă cu mine care în unele momete-mi făcea visele și speranațele subțiri ca un fir  de păr apoi parcă le rupea la fel de ușor. Dar am reușit să evadez și să-mi umplu pieptul de aer curat,aer liber la care visam.
Am respins atîtea persoane,am rănit atîtea inimi,am spulberat atîtea vise,am frînt atîtea spernațe. Și n-a fost nimic intenționat,n-a fost nimic necugetat,aveam nevoia de atenție,apoi inima-mi reamintea că locul în suflet e pentru altcineva.


Și nu-mi pare rău,nu-mi pare rău de greșelile comise,tot ce mi s-a luat am primit înapoi,tot ce-am luat mi s-a luat la fel de ușor. 

Acum privesc în urmă,analizînd încă o dată,selectînd lecțiile care vor fi imprimate în minte,vor fi însemnate cu roșu,pentru a nu le mai repeta. Acum mă gîndesc mai mult la viitor și încerc să nu mă las dusă de valul care încearcă să mă ia. Acum găsesc bucuria în lucrurule cele mai mici,chiar și în tristețe. Nu știu cum,dar acum totul e un pic altfel,îmi desenez viața în mii de culori,căci m-am plictisit de aceeași nuanță ”alb-negru„ .


Și totul e cu un sens. Și totul se întoarce . . .

Fug de ceea ce vreau să mă ajungă .

 Şi se întîmplă atît de des...Mă plîng că nu am oameni care mă iubesc şi care îmi sunt alături,dar cînd ei îşi arată dragostea eu fug. Pur şi simplu fug,de parcă mi-ar fi frică de ceva şi rămîn fără suflare. Şi am vrut mereu mulţi oameni alături,oameni interesanţi,oameni pe care să-i plac.

Şi cînd îi am lîngă mine,îi am aici gata să mă ajute,să mă iubească,să-mi fie alături,şi eu îi resping. Fără motive,singură nu ştiu care ar putea fi motivele. E ceva prea mult pentru mine. Şi devin mai rece,încep să resping sarutările,îmbrățișările,cuvintele frumoase și nu mă pot înțelege în așa momente.


Poate pentru că mi-e frică de o nouă trădare,mi-e frică să nu depun din nou prea mult suflet  și apoi să se evapore tot și să rămîn iarăși cea cu visele frînte,cu inima rănită. Poate pentru că știu că visele trebuie să rămînă vise (sau nu,pentru că tot-tot ce vreau se îndeplinește).Nu știu de ce fac asta,dar ce știu e că fug de mine,fug de gînduri mele,de sentimente,fug din urma la ceea ce mă ajunge.


Şi frîng inimi. Poate nu inimi,poate doar speranţe. Şi mă frîng pe mine. Şi tot aştept...şi aştept...

Thanks,God.

Azi e ziua însemnată cu roşu în calendaru meu,ziua însemnată din întreg an. Din această zi mi se schimbă întreaga vară pînă la sfîrşit.Nu intru în detalii că nu e mare nevoie,ştii cum se zice,cu cît mai mulţi îţi ştiu bucuria cu atît mai mulţi vor încerca să-ţi pună beţe-n roate.
Ce pot să zic e că aştept,aştept,asteeept. ^.^

Suflet legat de sufletul meu.

I'll miss you sooo much. You'll be in my heart for forever.

Şi nu crede că ai scăpat aşa uşor,lasă adresa că am de gînd să te vizitez :P
Ştii,pui,aş avea multe de spus,dar mă rezum la : Te iubesc ! ceea ce desigur că o ştii,fii maladeaţă şi să nu dea Domnul să mă uiţi ) :*

Promise me.

Promise me that you will never forget my name,my face,my eyes,my kiss,my words,my love for you.
Promise me that you will never forget those days when we were together and we felt very well,that you will never forget my tears,my pain,that you will never forget anything that was.
Promise me that you will regret because you left me go.

Just      promise      me     all     these     things     and     I     let      you     go     out     of       my     life     for     forever.

I'll always remember :

those thoughts,those moments,those days,those feelings,those words.

Pe tine ce te face fericit ?

Ce te face fericit ? Casă cu 4 etaje, mașină de ultimă marcă, cît mai mulți bani și o viață de împărat? Fim serioși, asta nu-i fericire, astea-s niște necazuri în plus. Am obosit să văd zi de zi în jurul meu oameni lacomi, oameni flămînzi mereu de bani, care aleargă toată viața după bani și tot nu le ajung . Pentru mine fericirea e fericire, da, acea fericire adevărată.
Fericirea mea sună cam așa :

Simt răsuflarea pe gîtul meu, e EL, cel la care am visat mereu. Încearcă să mă scoale cu săruturi, dar eu mă alint ca deobicei, privindu-l cu ochii somnoroși și răspunzîndu-i cu zîmbete pline de plăcere, ceea ce mă pune pe picioare e telefonul care sună, e de la familia mea, aflînd ca la ei totu-i bine. Ne îmbrăcăm bătîndu-ne cu haine prin casă, cînd ne vedem ieșiți afară umblăm toată ziua prin oraș, mîncînd înghețață și rîzînd în hohote, zîmbindu-le străinlor și împărțindu-le copiilor dulciuri care îi lasă cu o gură pînă la urechi. Rătăcindu-ne în splendoarea orașului cît pe ce să întîrziem la petrecea pe plajă organizată de prietenii NOȘTRI. Iarăși zîmbete cu sacul ,îmi îmbrățișez prietenii din copilărie bucurîndu-ne că de atîta timp suntem încă împreună, alergăm prin nisip, înotăm în mare .
Și la sfîrșit iarăși adorm în brațele LUI, priviți de lună, adormiți de mare.

Ce poate fi mai frumos? Nici cea mai mare sumă de bani nu îți înlocuiește o astfel de bucurie.

mi-e foame . . .

Şi mi-e foame. Vreau ceva. Vreau o schimbare,vreau ceva diferit,ceva ce nu am mai întîlnit. Vreau oameni aproape de mine,vreau la mare,vreau nisip rece printre degetele de la picioare.Și mi-e foame,mi-e foame de sentimente profunde.

Vreau aer răcoros de vară în păr. Vreau şampanie cu căpşuni. Vreau bule de apă minerală. Vreau filme bune şi pizza. Vreau flori de cîmp în păr. Vreau cireşe pe urechi. Vreau iarbă udă sub tălpi. Vreau somn sub cerul liber. Vreau rîsete în noapte. Vreau alergat desculţă. Vreau mers cu trenul. Vreau răsărit și apus pe mal de mare.Vreau tot ce am acum şi încă mai mult.
Și iar mi-e foame,mi-e foame de oameni adevărați !

Oameni noi.

Și au apărut atunci cînd mă așteptam mai puțin și acei de la care mă așteptam mai puțin.Și chiar îs fericită,îs tare fericită să-i am în viața mea.Și o să-mi fac noi,cît mai mulți noi prieteni și o să le dau pe toate naibii,să nu văd atîta falsifitate în jur,o să le păstrez doar pe acelea care le știu de mult timp și care mă mai ajută și în ziua de azi,dar în rest n-am nevoie de nici-o EA,simt că mai bine mă simt cu un EL,pentru că nu e atît de fals,nu mă invidiază,nu mă bîrfește cum îi intrat în sînge unei EA.Pe bune,chiar dacă nu prea cred într-o prietenie dintre o EA și un EL ,dar aș vrea încrederea să o ofer unui EL și poate reușesc iarăși să cred  într-o astfel de prietenie,căci dacă reușim să o construim ,e cea mai sinceră prietenie.

Poate

Poate e pentru că te-ai minţit prea mult pe tine? Poate tot timpul vroiai să fii singură,iar agitaţia pe care o aveai mereu în jur era doar încă un mod stupid să fugi de tine? Poate cei pe care îi numeşti atît de disperată prieteni nu sînt nici pe aproape aşa? Poate eşti de fapt singură? Poate nici nu ești atît de indiferentă cum pretinzi că ai fi? 

Poate ei țoți te vor la pămînt neștiind că ești atît de puternică.
Poate eşti cine ai vrut mereu să fii.

Iubire cu sfîrşit !

Dacă a fost aşa precum ziceam-iubire,
De ce a dispărut şi nu mai simt nimic în mine ?
De dragoste nu pot să mai vorbesc,ba nici de ură,
Simt doar indiferenţă,pentru mine eşti o simplă făptură.
Credeam în acele sentimente,credeam în noi,
Dar mereu pe străzile noastre persistau furtuni şi ploi.
Ştii care e diferenţa între mine şi tine ?
Eu am iubit,iar sentimentele tale n-au fost depline.
Mă simt mai liberă,departe de trecut
Şi încep să înţeleg că toate şansele rost n-au avut,
Încep să înţeleg că aveai nevoie de cineva aproape,
Iar gîndul de iubire îţi era departe.
Începeam să consider că chiar ai simţit ceva
Cînd mi-ai dat în nas cu adevărul care inima-mi zgîrîia,
Dar la cîte răni cîndva ea a primit
Zgîrieturile astea practic nici nu le-a simţit.
Dacă acum ar fi să privesc în urmă şi să generalizez,
Aş spune că cu întreg suflet în faţa lui Dumnezeu îngenunchez
Şi îi mulţumesc că aici m-a oprit,
Mi-a luat sentimentele,fără să-mi mai simt sufletul chinuit.
A fost o încercare grea,de lungă durată,
Dar am înţeles nişte lucruri care la scoală nu se-nvaţă.
Acum mi-am revenit,mă simt din nou împlinită,
Mulţumită de viaţă şi chiar fericită.
Mi-a luat mult timp pînă aici am ajuns,
Dar ca o apă curgătoare,
M-am izbit de ceva tare
Şi în viaţă mi-am găsit un nou curs,o nouă cărare.

Hai să vorbim despre ce VREAU eu.

Hai să vorbim despre asta pentru că nu de multe ori mi s-a reproșat că nu știu ce vreau.Hai să vorbim despre ceea ce îmi doresc în general,ce îmi doresc de la persoanele din jur,ce-mi doresc de la propria persoană.Hai să spunem lucurilor pe nume fără un limbaj mitocănesc.


Vreau lîngă mine persoane adevărate,reale,fără măști,persoane sincere,cu sufletul curat care să nu le aducă plăcere și sadisfacție durerea altora.Vreau oameni siguri pe sine care să aibă tăria de caracter de a recunoaște că nu-s perfecți și de a-și accepta defectele încercînd să le lustruiască. Vreau oameni care pot iubi  fără interes,oameni care să mă alimenteze cu energie,să mă facă să urlu de fericire,oameni care cunosc doar invidia albă. Vreau oameni care să poată să-mi spună orice în față - chiar și dacă mă urăsc. Vreau oameni care mă pot aprecia la justa mea valoare,oameni stabili emoțional,oameni care nu se tem de adevăr,oameni care pot răspunde pentru faptele și cuvintele lor. Vreau lîngă mine oameni care mă respectă,mă iubesc și mă vor în viața lor așa cum sunt. Acestea sunt standarte pe care le impun și o să continui să le impun cu mai multă strictețe familiei,prietenilor și băieților din viața mea ! 


Cît despre mine,de la mine vreau doar să găsesc aceste persoane și să le IZGONESC pe astea false din viața mea,n-au mai rămas multe,încă puțin. De la propria persoană vreau doar gînduri pozitive , încredere mai multă în sine,doar zile cu soare și nici-un fel de regrete,întocmai ca acum,hai că-mi reușește,frate,e de bine,devin persoana care mi-am dorit,sunt la ultima sută de metri.

Back to life.

Scurt,clar și lămurit : am lăsat aerele de curcă plouată care tînjea după un zîmbet adevărat,după un strop de fericire și am redevenit persoana de care îmi era    ATÎT     de    DOR    -  persoana flămîndă de distracții care știe să profite de viață și a cărei dispoziție nu mai depinde de nimeni. Da,acea veche EU și-a revenit și pe cuvîntu meu că n-o mai las să plece.

Now I'm feeling so fine.Yeaah,I don't care anymore.

O nouă zi !

Ceva călduț mă mîngîie pe față,
Mă alintă ca de fiecare dată,
Deschid larg ochii somnoroși
Și realizez că iar mă privesc vrăbioii curioși.
Raza de soare continuă să mă răsfețe,
Păsărelele să-mi cînte parcă lîngă ureche,
Eu repede-mi dau plapuma peste cap,
Închid ochii,zîmbesc  plăcut,
Realizînd că o nouă zi a început.
A început obișnuit,ca în orice dimineață,
Iar eu o întîlnesc ca deobicei,plină de viață,
Pentru mine fiecare acea nouă zi
E locul unde cu visele mă pot întîlni.
Fiecare zi îmi aduce același agrement,
Punîndui vieții mele un nou condiment.

Cînd urăști și iubești în același timp !

Mă gîndeam zilele astea la expresia asta folosită de femei și bărbați deopotrivă - can't live with them, can't live without them - sau variații ale acesteia, toate centrate pe ideea că linia ce delimitează dragostea și ura este extrem de neclară și deseori întreruptă. 

Cu toate că pînă la urmă vorbesc de un clișeu ce mă agasează, tind sa fiu deacord; pentru că și această ură e tot dragoste, o altă formă de dragoste care nu poate exista în stare normală. 

Dacă oricare 'EL' ar citi asta cel mai probabil ar rîde, și din nou n-ar pricepe nimic, dar nici măcar asta nu e vina lui, de vină e marea prăpastie ce desparte sufletele noastre. Nici un 'EL' nu a putut și nu va putea niciodată să mă cunoască și să mă înțeleagă. Să fiu eu prea complexa, iar 'EL' prea simplu? E o întrebare la care EU nu pot răspunde.

Am aruncat de mult prea multe ori vorbe în vînt și probabil nu înțelegeți de ce urăsc bărbații, atunci cînd spun că îi urăsc. Pentru că se cred stăpînii lumii și nu sunt, pentru că vor să subjuge și pentru că sunt lipsiți de simțul datoriei și de sentimente, pentru că sunt simpli în gîndire și judecă după simțămintele lor seci și mecanice, pentru că nu înțeleg nimic din sufletul omului, nici măcar cînd acesta le urlă în față. 

Și totuși mă surprind în fiecare zi oferind noi șanse, chiar dacă mi-am impus de mult contrariul.

Atunci ce mai rămîne din iubire?! Nu rămîne nimic - defapt, niciodată nu a fost ceva acolo,pentru că iubirea nu este un fapt împlinit - este doar speranța că într-o zi nu va mai fi nevoie să urăsc.