joi, 17 mai 2012

Turn off the Violence


Iaca este o chestie care eu chiar n-o înțeleg.
 n-o înțeleg pe chioamba care rabdă toate înjurăturile scuipate de ”bărbatso” și de-ar fi doar asta, culmea e că mai dă în ea. nu cum băi retardatule să dai în femeia care ți-a făcut copii și te hrănește, îți spală și te așteaptă acasă?!
nu dau vina pe el, da știi de ce? pentru că tu ești proastă că răbzi toate astea, n-ai respect față de tine, ți-a murit demnitatea. pentru că îl iubești? hai lasă-mă de rog io. să văd eu că dă în copiii mei sau ridică mâna la mine,  îi dau foc, da oricum scap de el.
știu că judec drastic, dar pentru mine nu se acceptă asta și nu găsesc nici-o scuză ca să lași să dea în tine.
și culmea e că sunt fetișoare tinere, nu mai vorbesc de măritat sau copii, fete care înghit toată umilința asta. ține minte, dacă a dat în tine, nu e singura dată!
 vine cu un buchet de laleli ori trandașiri, spune două cuvinte chioare și tu te înmoi ca prosta și îl ierți? iartă, data viitoare poate ajungi prin spital.
și nu draga mea, nu te bate pentru că te iubește, te bate pentru că ești ca un obiect pentru el, o proprietate, și nu-l doare nici în fes de ce simți,
și mi-e milă de voi, nu vi-e milă vouă de voi înșivă, da mie mi-e milă, mi-e milă pentru că nu sunteți informate, sau naiba știe ce vă împiedică să vorbiți! dacă te atinge cu altceva decât o floare, bagă-l în pușcărie.
sau la urma urmei, te rog eu, ia-ți lucrurile și fugi, fugi unde te duc ochii, nu îți bate joc de tine!

vineri, 11 mai 2012

Bărbatul ideal


De câte ori mi s-a dat întrebarea despre bărbatul ideal, de atâtea ori nu puteam răspunde, să fie mai înalt ca mine, frumos și iubitor? Pffff, prea băbesc spus.
Făcuși un test zilele astea și am descoperit ceva nou, mi-am dat seama de câteva lucruri. N-am vrut niciodată anume un blond cu ochii albaștri sau un șaten cu ochii căprui, puțin contează chestiile de genu'. Eu vreau un bărbat excepțional, destul de matur (bărbatul care știe ce vrea de la viață), nu foarte liniștit (să fie fidel iubirii pentru aventuri și adrenalină, ca și mine desigur, care-o să mă scoată la 3 din casă și care o să se ofere să sară cu parașuta alături de mine), mai pe scurt un adult care are cu ”ce” (putere, mijloace), care vrea mai mult ca ceilalți. Să dețină simțul umorului în sânge, dar serios când e nevoie. Bărbatul care ar vedea în mine poate ce nu văd ceilalți, care s-ar hrăni cu privirile mele.
Vreau genul de bărbat pentru care aș fi gata să renunț la multe,  dar care nu mi-ar cere-o niciodată.
Să mă lase să fiu eu, să mă lase să plâng când simt nevoia, să țip și să dansez tot când simt nevoia, fără a mă privi ciudat.
Genul de bărbat cu care m-aș simți în siguranță chiar și atunci când anunță sfârșitul lumii, care știe să găsească un echilibru între timpul petrecut cu mine și cel cu prietenii. Trebuie să spună tot ce vrea el să spună, adică să fie sincer. Şi dacă tot ce vrea să spună este măcar 50% din ce vreau să aud, atunci este perfect!