It's my day !

Ce să mai zic,cu o nerăbdare nemărginită aşteptam ziua de 24 februarie..dar acum,cu cît e mai aproape cu atît mai puţin o aştept.
Dar o să îmi permit să fiu fericită,să mă simt bine,să ţip de fericire,de ziua mea o să-mi permit totul şi nu va exista loc pentru critici.
Am devenit mai matură,mai cu multă experienţă,pe zi ce trece privesc viaţa cu alţi ochi,dar totuşi există copilul din mine şi va exista mereu,copilul naiv care speră si crede în bine.
În această zi îmi vreau persoanele dragi alături,nu vreau să simt lipsa la nimic şi lipsa nimănui,ştiu,nu cer prea mult pentru că cei care mă au la suflet vor face asta fără ca să le-o cer ! Vreau multe cadouri; vreau zîmbete adevărate,zîmbete din adîncul sufletului; vreau multee'multe peripeţii; vreau emoţii;  vreau,vreau,vreau..şi le voi primi pe toate căci e ziua mea,de ziua mea mi se permite totul. :D
Să nu dea Domnul să-mi distrugă cineva ziua de azi că vă calc în picioare,lăsaţi-ma măcar azi să fiu fericită.

Remediu pentru dragoste !

Cred că în sfîrşit am găsit remediul dragostei,L'indifférence.Nu e uşor,dar dacă reuşeşti,zău că ţi se dă pe plac.Şi da,e mult mai uşor să mai pui şi pe la coate,nu doar în cap,căci nu se începe şi nici nu se termină lumea aici.Cum am mai zis,de ce trebuie să-mi pese doar mie? Gata,vasăzică ,m-am dat şi eu în grupul celor ''fără inimă'',sau pe-aproape).Chiar dacă pîna cînd am ajuns unde mă aflu acum,am îndurat multe dezamăgiri şi numeroase lovituri de la viaţă,au fost cu folos.Am învăţaţ că nu trebuie să depui atîta suflet în tot ceea ce faci,cu măsură,pentru că pe bune,alţii profită.Am învăţat că trebuie să-ţi petreci timpul cu persoanele care vor să-l petreacă şi ei cu tine.Am învăţat că nu poţi schimba o persoană,oricît de mult ai vrea,aşa cum nu am putut nici eu să te schimb pe tine,pentru că dacă persoana nu vrea,în zadar depui efort,mai bine nu insista,şi dacă totuşi nu-ţi convine aşa cum este,lasă-l pe drumul său.
Am găsit remediul lacrimilor,Zîmbetul ! Cînd simt că nu mai pot,zîmbesc şi sunt obsedată de un singur gînd,să merg mai departe cît de greu nu ar fi.Da,recunosc,sunt momente cînd nu mă pot controla,nu-mi pot controla lacrimile,starea mea şi odată cu lacrimile vărsate,se duce şi puţină tristeţe şi astfel mă încarc cu noi puteri.
La urma urmei,după cum ştim toţi viaţa e o luptă,o luptă continuă ce necesită multe puteri,voinţă,răbdare,avînt toate astea,vei reuşi !

Oh my God, I have the remedy for love,
I struck the glass and broke the bones inside my fist, but I'm ok.

I cannot change you,
you'll never change

Cîtă încredere am putut avea!

Cît am crezut.
Şi ei...
Ei m-au dezamăgit...
Unii din ei s-au şi folosit.
Cît de naivă puteam fi,
Cîtă încredere puteam oferi.
Cînd am văzut..
Că pe la spate toţi mă lovesc,
Că obţin ceea ce-şi doresc,
Ochii larg i-am deschis
Să nu mai am încredere mi-am promis.
De cuvînt nu m-am ţinut,e şi clar,
Dar totuşi acele cuvinte nu le-am spus în zadar.
Astăzi văd lumea mult mai clar,
Încrederea nu o ofer oricui,
Nu pot spune că nimănui,
Dar numărul l-am limitat
Şi mă simt de parcă m-am eliberat,
M-am scutit de nişte trădători
Şi viaţa o văd în culori.
Acum parcă îs mai încrezută,
Nu pot oferi încredere absolută,
Spun oamenilor în ochi ceea ce cred
Reuşesc în suflet să purced.
Altora poate nu le convine,
Dar oricum asta nu mă reţine.
Numeroasele căderi m-au ajutat,
Caracterul mi l-a perfecţionat,
Am adăugat anilor experienţă,
Am adăugat sufletului inocenţă.
Nu zic,şi acum la unii oameni ţin,
Sufletul mi-e la fel de fin,
Dar îs mai realistă ,
Şi da! Nu-s deloc pesimistă.

          

Dau drumul la muzică şi uit de TOŢI !

Azi dau drumul la muzică ,

Uit de toţi şi de toate,

Pentru că uneori am impresia

Ca să mă înţeleagă nimeni nu poate.

Uneori toţi din jur îmi displac
Şi muzica e singurul meu leac.
Ea mă calmează,mă-ntăreşte

Şi de sentimentele neplăcute mă izbăveşte.

E drept că şi uneori mă întristează,

Îmi aminteşte de momente care dor,
Dar totuşi ea zi de zi mă acompaniează

Şi mă face pe pămînt să cobor.

Nu mi-aş închipui viaţa fără ea,

Fără ea nu m-aş putea adapta,

Căci am diverse sentimente cînd o ascult

Şi mă regăsesc în ea mult prea mult.
                                         

Femei vs Bărbaţi !

•  Femeile plîng oleacă şi uită,bărbaţii beau distrîndu-se,pe urmă îşi amintesc.
  
• Femeile se gîndesc la viitor şi fericire,bărbaţii cum să o ducă mai repede în pat apoi să scape de ea.
  
• Femeile sunt fidele în timp ce iubesc,bărbaţii nu scapă nici-o fustă* )
  
• Femeia are mereu ultimul cuvînt într-un conflict,bărbaţii orice ar spune,dupa aceea,este doar începutul unei noi discuţii.
  
• Femeile vor iubite,nu înţelese,bărbaţii ar prefera mai multă înţelegere decît iubire.
  
• Femeile vorbesc mai mult,îşi exteriorizeaza mai uşor sentimentele,bărbaţii tac şi nu zic nimic,nu sînt prea comunicativi,după care noi realizăm că vorbim în zadar şi mai începem o dată )
  
• Femeile zîmbesc mai des şi seduc bărbaţii doar cu privirea,bărbaţii se lasă seduşi.
  
• Femeile vor să le fie declarată dragostea,bărbaţii fug de asta.
  
• Femeile au auzul mai fin,bărbaţii vederea mai bună.
  
• Femeile sunt sensibile şi rezolvă problemle prin discuţii,bărbaţii sunt mai agresivi.
  
  Şi totuşi,verdictul final e că unii fără alţii nu putem,ne completăm reciproc,si defectele..defectele îs mărunţişuri, mărunţişuri care se iartă,pentru că fără nu ar fi la fel de interesant!

Astăzi...

Încă o zi din viaţa mea,una simplă,doar că azi realizez că îs săturată de toţi şi de toate.Ar fi de dorit să mă lasaţi azi toţi în pace,uitaţi de mine,uitaţi că exist,nu cred că vă va fi aşa greu.Astăzi îmi doresc linişte mai mult ca orice,deobicei mi-e frică să rămîn singură faţă în faţă cu gîndurile mele,dar astăzi îmi asum aşa risc.Astăzi doar vreau să scriu,să meditez asupra propriei vieţi,fac asta de multe ori,dar azi aşa,mai aprofundat.Şi da,astăzi realizez că îs singură,da!fata aia care mereu credea că singură nu va rămîne niciodată în viaţă s-a înşelat,astăzi îs singură pentru că nu-s cu cine aş vrea să fiu.Sunt atît de obosită,atît de obosită moral,sentimental.Chiar dacă ador negrul,niciodată nu am vrut să văd lumea în negru,dar astăzi am reuşit,bravo mie,adică nu,bravo lor.Astăzi simt că nu mă poate înveseli nici shopping'ul,deci...e grav.Astăzi ar fi trebuit să fie o zi frumoasă,dar după cum vedeţi,e mai rău decît m-am aşteptat.Şi dacă aş fi sa rezum:Astăzi e una din zilele care prea puţin le aştept,dar ele niciodată nu uită de mine !

Aşa cîntece nu mă prea caracterizează,dar azi piesa asta o prea ador.

Nu cer nimic de la viaţă !

Nu cer nimic de la viaţă,doar o rog să-mi ţină familia sănătoasă,căci familia mereu mă va susţine,orice decizie aş lua,pe orice drum în viaţă aş merge ,sunt sigură că îmi va fi alături.Nu cer maşini luxoase şi vile,căci astea nu trebuie să ţi le dea viaţa,trebuie să ai minte singur să faci rost de ele,desigur că muncind.Rog viaţa să-mi dea sănătate ca să-mi ating toate scopurile şi chiar dacă acum fug de tema copiilor,exclamînd că nu o să am,e o prostie,căci aşa e cursul vieţii,sper că astea doar sa fie nişte gînduri adolescentine şi în viitor să am familia mea,familia mea fericită.
Şi la urma urmei ajung la concluzia că viaţa cere ceva de la mine,căci îmi dă numeroase lovituri ca să mă facă aşa cum vrea ea,dar eu faţă de ea îs mai politicoasă ))
Şi da,după părerea mea,cea mai mare prostie e să te bazezi pe noroc în viaţă,cum poţi sta,să nu faci nimic şi să aştepţi să ai ceva,şi nu ceva oarecare,da ce îţi doreşti tu?
Trebuie minte,minte generaţiei noastre,trebuie să ni se bage în cap că totul se obţine muncind,iar pentru noi acum,învăţînd.E atît de uşor să înveţi,atît de interesant,şi mai ales că părinţii ne dau totul ce au,doar ca să învăţăm,să ne începem a construi viitorul. 

Nu cereţi de la viaţă,dar faceţi în aşa mod ca ea singură să vă dea,nu vă plîngeţi de viaţă,nu vă stresaţi de la toate nimicurile,nu vă leneviţi ca să învăţaţi,să munciţi,să ajutaţi,să cereţi ajutor.Nu vă daţi înfrînţi,ci de la o cădere,adunaţi puteri si mergeţi mai departe cu mai multă putere,mai multă dorinţă.Şi cel mai important,preţuiţi persoanele care vă sunt alături,care vă susţin,care cred în voi,personele care ţin la voi,căci viaţa e atît de neprevăzătoare,în fiecare moment poţi pierde o persoană,care doar după aia îţi dai seama că chiar ai ţinut la ea,dar deja e tîrziu,nu fiţi egoişti ! Bucuraţi-vă de libertatea pe care o aveţi,trăiţi-vă viaţa aşa cum vă doriţi,dar să înţelegeţi ceva din ea,să simţiţi că trăiţi !

Love story..

O ultimă lacrimă-mi curge pe obraz,
O ultimă promisiune o pronunţ în glas,
O ultimă şansă mai sînt gata să ofer,
O ultimă dată sunt gata să mai sper.
Acum sper la ceea
În care odată..atît credeam,
Acum chiar şi pe tine
Te privesc cu o anumită uimire.
Să mă laşi să plec,nu-mi permiţi,
Dar şi să mă jigneşti nu eziti.
Speranţe dai,promisiuni la fel
Dar vre-un efect?Ba nu..defel !
La multe lucruri explicaţii nu găsesc,
Precum:De ce tot mai departe mă laşi să păşesc?
Mereu asupra cuvintelor analizezi,
Mereu sentimentul indiferenţei e acela pe care-l creezi,
Dar te-ai mai gîndit din cînd în cînd 
Ceea ce simţi să-mi demonstrezi?
Sentimentul de fericire să mi-l completezi?
Cîteodata devii mai melancolic,sufletist
Şi asta-mi dă puteri mai departe să rezist,
Nu c-aş sta pentru că-s obligată,
Doar că neîncrederea dintre noi persistă deocamdată.
Totuşi ceva strîns ne uneşte,
Speranţa că va fi din nou bine,nu ne părăseşte
Orice-ar fi în viitor,
Această poveste nu cred că o vom uita aşa uşor.
De multe vom regreta,asta e garantat
Căci acum facem multe lucruri pe necugetat.
Mîndria e aia care ne urmăreşte mereu
Şi nu ne lasă să ne destăinuim aşa cum vrem,
Cu asta mult avem de pierdut,

Căci plasăm mîndria in faţa sentimentului 
În care să credem ambii am început.
                                          

Să pot iubi...

Să îl iubesc pe cel ce mă loveşte,
Să tac când dreptul meu e îngropat,
Să rabd ocara ce mă umileşte...
O, Doamne, chiar la asta m-ai chemat?


Să iert când rana de curând s-a-nchis
Şi-acum, din nou, ah... iară se desface?
Mai ai Tu oare altceva de zis

Când vezi durerea care-n mine zace?


De am să vreau să iert putea-voi oare
S-o fac şi-acum cu inima umilă?
Mă simt vândut cu-amară sărutare
Şi lepădat afară fără milă...


Tu taci? Nu spui nimic la astea, Tată?
Mă laşi să aflu singura rezolvarea?
Mi-e greu să mai nădăjduiesc o dată
Că se va întâmpla cumva schimbarea...


Ah... dă-mi putere, sunt prea obosita,
Tăria mi-e zdrobită în picioare,
Doar Tu-mi poţi face duhul liniştit
Şi fiinţa să mi-o umpli de răcoare.


Întinde-Ţi peste mine îndurarea
Şi dă-mi curaj s-aleg mereu iubirea,
Căci ştiu că niciodată răzbunarea
Nu-mi va putea aduce fericirea.


Cu Tine doar putea-voi mai departe
Să iert, să sper, să rabd şi să iubesc,
Până voi trece dincolo de moarte
La pieptul Tău, Isus, să m-odihnesc.

Nu e o creaţie proprie,dar cînd am citit poezia m-au învăluit nişte sentimente,m-am regăsit în ea.Atît de frumos îs descrise trăirile,atît de profund,atinge inima,cel puţin pe mine m-a prea atins,pur şi simplu o ador!!

Si iarasi eu,aceeasi eu,poate un pic schimbata,sau probabil ca nu,caci dupa numeroase dezamagiri e atit de greu sa ramii tu.Doresc sa inving lupta asta,caci chiar lupt,caci chiar am un scop,vreau sa ating fericirea,dar observ ca doar eu lupt,ca doar eu vreau asta cu adevarat,realizez ca lupt singura,singura cu mine.Am obosit,caci ma invirt intr`un cerc,e o poveste veche care merge pe cerc,acelasi sfirsit,aceleasi regrete,aceleasi motive,acelasi inceput,aceleasi greseli.Si uneori atit de mult imi doresc sa se termine totul,atit de mult,caci puterile practic ma lasa,rabdarea,dorinta.Si de cite ori ma pierdeam in lacrimi,de cite ori ma pierdeam in speranate,in dorinte,in vise,in minciuni,in regrete.Atit de confuza,atit de ''mica'',atit de neajutorata,atit de neincrezuta,atit de firava,atit de naiva,atit de disperata,atit de confuza si atit de pierduta in sentimente si emotii pot fi uneori,dar totusi cit de puternica pot fi alteori,cit optimism zace in mine si atit de mult o iubesc pe ''ea'',pe optimista.Si totusi,e o ultima lupta si realizez ca de aceasta data is mult mai puternica,chiar daca am niste momente melancolice,is mult mai puternica si daca imi adun toate puterile mele si pun ultimul punct,atunci va fi chiar ultimul,poate ma voi lupta cu mine si cu sentimentele mele,caci sunt,le am,le simt,si nu imi doresc acel punct,dar voi reusi,inca o data trebuie sa mai reflectez asupra la tot,si sa fac verdictul final,ultima decizie,imi va trebui ceva timp,dar atit de repede trece...Poate ca intr`o anumita masura grabesc lucrurile,cer prea multe,dar nu e asa,eu pur si simplu culeg spernate si cred in noi,vreau sa revina totul cum a fost,si atit de mult ne staruim,dar ceva tine si cred ca stiu ce e,e teama de a da gres din nou,si aceasta teama alunga fericirea si ea este insotita de neincredere,neincrederea care o urasc atit de mult.Acum tot de ce am nevoie este o mina intinsa,un sarut pe frunte,citeva cuvinte calde care sa ma convinga ca cineva are nevoie de mine,ca insemn ceva..si cind te uiti,e atit de putin,dar atit de mult inseamna.
E doar un moment melancolic,momente de astea am multe,dar miine ma voi trezi iarasi cu pofta de viata,cu un zimbet pe fata,nu conteaza,fals sau adevarat,cu o speranta in inima,cu un scop in fata,e doar un moment de melancolie,doar un moment....

How'd we ever get so far from where we started from? 

                 You know,there's something better for both of us out there.

She's mine,my best friend!

O parte din mine e ea,
Caci mereu ma poate incuraja,
Ma scoala de jos,
Ma trezeste la realitate,
Si stie un sfat cum sa imparta.
Impreuna am si ris,am si plins,
Ca exista prietenie adevarata,
Ambele ne`am convins.
Mereu am ajutat`o cind am putut
Si ''suturi in fund'' 
Ca sa mearga inainte i`am dat
Daca nevoie a avut.
Departarea ne desparte
De multa vreme incoace,
In sufletul meu mereu o voi pastra,
Chiar daca se va intimpla
Si viata prietenia ne va destrama.
Pentru mine totdeauna va fi
Nicoleta cea glumeata,
Care mereu e cu zimbetul pe fata.
De aproape 4 ani o cunosc..
Si da,viata fara ea nu mi`o pot inchipui,recunosc!
                                                        (creatie proprie)

Nicoleta mea scumpa,iti multumesc mult pentru tot.Am reusit sa ne imprietenim din primele momente,cind ai plecat am crezut ca totul se termina,dar de atunci dupa cum se vede totul abea a inceput.Ne cunoastem de aproape 4 ani,dar nu ne`am certat niciodata si asta dovedeste multe,am avut o data o simpla neintelegere,dar astea`s fleacuri.Cit de mult tin la tine,prin cuvinte nu ma pot exprima,ar mai vrea altii asa o prietena.Astept cu nerabdare momentul cind ne vom revedea din nou,caci ultima data cind am petrecut timpul impreuna a fost deosebit,a fost minunat,cit amintiri placute,cite nebunii facute impreuna,sa stii ca dorul ma inunda si rabdarea deacu' se pierde cu firea :D Ti amo,amore mio! <3 

Il iubesc !

Atit de mult il iubesc pe el,da pe el--> Tupeul. Il ador si observ ca si el ma adora pe mine,pentru ca in ultimul timp se apropie tot mai mult de mine :D si recunosc,am nevoie de el,ma simt bine in compania lui,pot spune tot ce gindesc ,le`o pot pune`n *botisor persoanelor care ma irita,ii pot lua peste picior pe cei care merita,le pot declara fiecarora ceea ce simt fata de ei.Devin mai increzuta`n mine si in puterile proprii si realizez ca cit timp voi fi asa si voi gindi in acest mod nimeni nu va fi in stare sa ma doboare,dar daca se va gasi cineva ,atunci am prietenii care ma vor ajuta,o am pe mama,cel mai important.
Poate m`am lasat jignita de unii,pentru ca eram timida si ma temeam ''sa deschid gura mai tare'' ca sa spun ceea ce gindesc,nici acum nu`s tare tupeista,dar acum am mai multa incredere  in mine si stiu cum sa ma comport cu fiecare`n parte.
Prin increderea in sine poti deveni neinvins.

De`ar fi sa plec..

De`ar fi sa plec,ce m`ar opri?

Caci tu...

Nici n`ai incercat de`a ma descoperi,

Sa vrei,sa poti,sa stii ce simt..

Ca va fi bine mereu ma mint,

Iar tu,un tipic egoist,

Nu te`atasezi,nu tii,nu crezi

Sa n`am incredere mereu ma avertizezi

Si prin toate astea te autoprotejezi.

Nu crezi in dragoste?

Un lucru evidet!

Caci tu de pagubele sale esti constient

De toate astea stiu si eu,

Dar risc,da,am asa tupeu..

De`ar fi sa plec....am incercat,

Dar n`as putea uita

Tot timpul tie acordat.

Si faci ceva...

Si eu,mereu gata sunt de`a te ierta.

Dar,nu uita,nu te autoaprecia

Caci intr`o zi...

Voi da dracului tot ce`a fost

Si voi recunoaste ca....

NU mai are rost.

Dear fi sa plec,ce m`ar opri?
                                   (creatie proprie)

So cold..

Atit de rece mi`e sufletul,atit de rece mi`s gindurile,atit de rece mi`e privirea,atit de rece mi`e speranta,atit de rece mi`e atingerea,atit de rece mi`e vocea,si tu...atit de rece...
Am nevoie de`o schimbare,o schimbare decisiva pentru aceasta perioada,de o raza care sa`mi emane caldura,lumina sufletesca.Mi`e frica sa nu ramin in acest zid de gheata,mereu mi`am dorit asta,poate si acum imi doresc,dar realizez ca o data ce patrund in acest zid,sa`l parasesc vre`o data va fi aproape imposibil.Pur si simplu am nevoie de un ajutor,nu`l cer des,am nevoie de`o raza,o raza de la cel de la care`o astept.
Poate dau aere de o fata disperata,neajutorata,nu e asa,devenind rece precum mi`am dorit mereu,e spre binele meu,caci alea care`s  *a naibii au mereu de cistigat in viata,mereu is inconjurate de caldura.Is pe ultima suta de metri,dar...*ginduri,amintiri,speranate* nu`mi permit,dar precum am luptat mereu si am reusit sa fac ceea ce mi`am dorit,va fi si acum asa,ca de fiecare data,ma voi schimba,nu ma voi schimba,e o enigma chiar si pentru mine..


You're so cold, but you feel alive
Lay your hand on me one last time.