sâmbătă, 12 februarie 2011


Si iarasi eu,aceeasi eu,poate un pic schimbata,sau probabil ca nu,caci dupa numeroase dezamagiri e atit de greu sa ramii tu.Doresc sa inving lupta asta,caci chiar lupt,caci chiar am un scop,vreau sa ating fericirea,dar observ ca doar eu lupt,ca doar eu vreau asta cu adevarat,realizez ca lupt singura,singura cu mine.Am obosit,caci ma invirt intr`un cerc,e o poveste veche care merge pe cerc,acelasi sfirsit,aceleasi regrete,aceleasi motive,acelasi inceput,aceleasi greseli.Si uneori atit de mult imi doresc sa se termine totul,atit de mult,caci puterile practic ma lasa,rabdarea,dorinta.Si de cite ori ma pierdeam in lacrimi,de cite ori ma pierdeam in speranate,in dorinte,in vise,in minciuni,in regrete.Atit de confuza,atit de ''mica'',atit de neajutorata,atit de neincrezuta,atit de firava,atit de naiva,atit de disperata,atit de confuza si atit de pierduta in sentimente si emotii pot fi uneori,dar totusi cit de puternica pot fi alteori,cit optimism zace in mine si atit de mult o iubesc pe ''ea'',pe optimista.Si totusi,e o ultima lupta si realizez ca de aceasta data is mult mai puternica,chiar daca am niste momente melancolice,is mult mai puternica si daca imi adun toate puterile mele si pun ultimul punct,atunci va fi chiar ultimul,poate ma voi lupta cu mine si cu sentimentele mele,caci sunt,le am,le simt,si nu imi doresc acel punct,dar voi reusi,inca o data trebuie sa mai reflectez asupra la tot,si sa fac verdictul final,ultima decizie,imi va trebui ceva timp,dar atit de repede trece...Poate ca intr`o anumita masura grabesc lucrurile,cer prea multe,dar nu e asa,eu pur si simplu culeg spernate si cred in noi,vreau sa revina totul cum a fost,si atit de mult ne staruim,dar ceva tine si cred ca stiu ce e,e teama de a da gres din nou,si aceasta teama alunga fericirea si ea este insotita de neincredere,neincrederea care o urasc atit de mult.Acum tot de ce am nevoie este o mina intinsa,un sarut pe frunte,citeva cuvinte calde care sa ma convinga ca cineva are nevoie de mine,ca insemn ceva..si cind te uiti,e atit de putin,dar atit de mult inseamna.
E doar un moment melancolic,momente de astea am multe,dar miine ma voi trezi iarasi cu pofta de viata,cu un zimbet pe fata,nu conteaza,fals sau adevarat,cu o speranta in inima,cu un scop in fata,e doar un moment de melancolie,doar un moment....


How'd we ever get so far from where we started from? 
                 You know,there's something better for both of us out there.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu