Sometimes..

Uneori am nevoie doar de linişte,de o linişte nebună,încît să-mi aud propria respiraţie,să aud clipitul genelor,glasul inimii.Uneori am nevoie de o îmbrăţişare strînsă,să mă simt în siguranţă,să mă simt ca cea mai nevinovată fiinţă.Uneori am nevoie doar de un sărut pe frunte,ca să mă simt importantă,să ştiu că nu trăiesc în zadar,că cineva are nevoie de mine.Uneori am nevoie de lacrimi,lacrimi de fericire,lacrimi de tristeţe,ca să mă simt om,să îmi arăt sentimentele,să simt că trăiesc.Uneori am momente cînd nu vreau să deschid ochii,cînd mi-e frică de lumea în care trăiesc,pentru că...nu ştiu nimic despre ea,sunt ca o străină într-o lume necunoscută,într-o lume misterioasă,schimbătoare,nu ştii la ce să te aştepţi în orice moment. Uneori zîmbetul unui copil inocent mă încarcă de viaţă,deoarece ştiu,atît timp cît soarele răsare şi copiii zîmbesc totul e bine.Mereu cînd văd copiii zîmbind,bucurîndu-se de viaţă,pe chipul meu apare un zîmbet plin de plăcere,realizez că viaţa are sens.Uneori cînd văd bătrînii cu faţa plină de riduri,rezemîndu-se într-o cîrjă,neajutoraţi,uitaţi de toţi,mi se umple inima de tristeţe,pentru că au trăit o viaţă poate frumoasă,poate urîtă,dar merită o bătrîneţe fericită,merită să îşi trăiască ultimii ani în plăcere,nu trebuie să uităm de ei,pentru că mîine-poimîine ne vine şi rîndul nostru ! Uneori mă întreb ce caut în viaţa mea ?! Uneori mă simt străină în propriul corp,pe cînd alteori îs atît de fericită,încît nu aş vrea să părăsesc această viaţă niciodată. Totuşi creatura omenească e o creatură unicală,plină de mistere,care uneori e imposibil de înţeles.