away from this world

Și chiar e imposibil la naiba să fie și la mine odată TOTUL bine? Nu-mi zi că e imposibil, pentru că nu este, iar dacă este, de ce nu poate să fie posibil? Nimic bun, nimic ce să mă bucure, nimi nou, defapt nu, mint, nou este și încă destul.
Port de 9 zile nenorocitul ăsta de gips și încă la mâna dreaptă, nu pot face nimic normal, tre să stau să număr ”muștele” la școală, nu-mi pot vopsi unghiile, să-mi spăl părul singură și nici să mă închei la pantaloni normal și plus la asta a fost pus aiurea și mă doare mâna de mama focului.
Amețesc la orice pas, parcă îmi pare că o să cad într-o zi în mijlocul drumului și o să mor la naiba. Inima o ia razna și tre să o lecuiec și pe asta ”băgând” în mine o mulțime de pastile, ochii în ultimul timp mă dor tot mai des. Mai vreți să vă zic de sănătate, cred că ajunge, că îmi amintesc toate problemele și devin agitată.
În planul dragostei? Vreau... dar el... și eu... atunci... trebuia... sau nu... dar...  âââ, pfff, mai bine trecem peste că nici nu știu ce să zic.
Prietenii, of, tot mai puțini și mai puțini, pentru ca timpul dă cărțile pe față și îți dai seama cine defapt ți-e prieten și cine e doar o prefăcătură. Rămâi dezamăgit și cui să te plângi?! Suferă consecințele, rabdă durerile de cap și lacrimile, pentru că ai avut încredere și ai depus speranțe.
Cu școala, am pomenit de ea la început, ei, o infinită plictiseală, la început mă mai bucura faptul că n-o să scriu testele semestriale, dar nu, vreau să le scriu, vreau lecții normale, mi s-a luat deja de ”odihna” asta!
Altora li se zice să-și ia ochelarii roz de pe ochi și să vadă lumea reală, dar mie? Cine îmi ia mie ochelarii ăștea negri de pe ochi că parcă s-au lipit și nu se mai deprind, sau poate defapt privesc totul așa cum este? De când naiba am devenit eu realistă? Nu că eram cu capul în nori, dar priveam partea cea bună, partea plină a paharului, și acum... dar parcă nu, dar... în fine, cred că luptându-se se combină realismul cu optimistul, prostie, prostieee, nu-mi place!!!

Vremea asta e aiurea și ea, parcă intenționat, unde e zăpada, unde e atmosfera iernii? Vreau să ningă și eu să mă arunc în omăt și să stau acolo până îngheț, să mă chinui să prind fulgii în gură în timp ce ninge, să fac îngerași în zăpadă, babă de omăt, off, de când nu am făcut toate asta, să mă dau cu sania, să mă bat cu bulgări, să simt iarna, dar defapt, defapt tot ce avem sunt niște ploi scurte care ud străzile și înmoaie pământul.

să vă fie de bine. nu mai scriu. mă enervez.

I feel like I am away from this world.