”O viață de rezervă” de Jodi Picoult

Dacă vă zic că e minunată cartea, aș subaprecia-o, pentru că nu găsesc cuvinte potrivite ca să descriu ce sentimente mi-a trezit în mine, am impresia că am fost eu în locul Annei (una din principalele personaje), că am trecut și eu prin acele dezamăgiri, acele dureri, defapt am bântuit ca o fantomă prin ”pielea” tuturor personajelor și asta m-a făcut să înțeleg multe. 

Am întîlnit în această carte întrebări fără de răspuns. Sunt redate problemele vieții atât de bine, citind pur și simplu îți vine să te asezi jos și să începi a plânge pentru nedreptățile din lume, ei și, mai departe? Cine o să lupte pentru tine? 

Acest roman ne convinge că problemele nu uită de nimeni, că nu tre să ai o anumită vârstă când vine vorba de ele, ne convinge că un copil poate înfrânge probleme mature. Mi s-a conturat ideea că oricât de multe probleme nu am avea și oricât de mari, mereu avem nevoie de ajutorul, de umărul cuiva, căci singurătatea e veninul care mănâncă sufletul de viu.

Sunt descrise relațiile între surori, relațiile tată-fiică, ceea ce mie îmi lipsește. Citind, am realizat că totuși să fii în postura de soră sau frate, mai mic sau mai mare, e o responsabilitate mare.

Nu putem prevedea sau plănui tragediile care urmează să se întâmple, dar putem proteja și prețui ce și pe cine avem la moment, și astfel încercăm să fugim de unele tragedii, sau de regrete. 

Ce trebuie să știm e că în fața unui chip zâmbăreț, a unei personalități puternice, se ascunde un suflet firav, dar oamenii s-au obișnuit să fie înșelați de aparențe.

Timpul trece prea repede iar noi suntem ocupați cu multe alte lucruri pentru a observa asta și ajungem sa regretăm că nu am mușcat mai mult din fericire!

La sfârșitul cărții m-au luat lacrimile, nu pur și simplu mi-au lăcrimat ochii, dar am plâns în sensul direct, sfârșitul pur și simplu te dă gata, e o carte atât de captivantă, nu vrei și nu accepți faptul că se sfârșește.

Am privit și filmul după aceea și am rămas total dezamăgită, m-am mai convins încă o dată că filmul niciodată nu va schimba o carte bună.

Vă recomand romanul cu căldură şi vă încurajez, vă îndemn să-l citiţi. Este o lectură emoţionantă care trezește sentimente profunde şi care atinge cele mai întunecate temeri ascunse în sufletul nostru.