Fericire

”Progresăm și uităm să fim fericiți,

Îngropăm bucurii într-o mare de biți,

Nu te mai poți ascunde, ești mult prea conectat,

Nu mai poți să fii singur, ești identificat,

Nu mai poți să refuzi, nu te lasă să crezi,

Te învață să-ți cauți iubirea pe net.

Viața este viteză, nu mai poți să te-oprești,

Te strivesc cei din urmă dacă încetinești,

Cineva să oprească invazia de biți,

Cineva să ne facă din nou fericiți.

Fericire-i când iarba apare,

Fericire-i când raza de soare

Intra-n cort și îți mângâie fața, 

Aeru-i sărat…

Fericire-i o sticlă de vin,

Fericire e cerul senin

Într-o zi-n care-ai hotărât

Să alergi pe câmp.

Fericire-i când puiul de om

Vrea în brate și moare de somn,

Fericire-i când frunzele cad 

La un picnic în parc.

Fericire-i când îți amintești

Cât de fericit ești când iubești,

Fericire-i când dormi tu la ea,

Chiar pe canapea…

Fericire e când tatăl tău

Te invită la el în birou

Și deschide o sticlă de bere, 

Prima bere din viața ta.

Fericiți…
Fericiți…”

Lovește-mi tâmpla c-o palmă de fericire, izbește-mă de-un zid de plăcere, rupe-mi tristețea de pe mine, smulge-mi pesimismul care mă roade la oase, zguduie-mi lumea posomorâtă, țipă la mine cu vorbe frumoase. Debarasează-mă de această nepăsare, de acest sentiment ipocrit.

Violează-mi intimitatea, acum îți permit, n-o să arunc cu pumni și vorbe grele spre tine, căci la moment intimitatea mea nu e decât un pustiu, în care persistă vânturi puternice și singurătate.

Fii cel care mă rupe de-acolo aducându-mă aici și înfigându-mă în adânca beatitudine.

Sparge frageda tăcere și șterge praful de pe sufletul meu. Aruncă tot ce-i putred și unge-l cu glazură de fericire.
Înțeapă-mi chipul cu ”firicele” de soare, apoi stropește-mă cu picături de ploaie.

Împrospăteză-mi pofta de-a visa, aruncă-mă-n dorința de-a simți din nou.
Bate-ți joc de tot ce-mi face rău, apoi când mă vezi cu chipul luminat, strânge-mă-n brațe cum n-ai mai făcut-o niciodată, pupă-mă de-a mărunțelul știind că sufletul și trupul proaspăt îți aparține.