*

Stiu ca ma iubesti. Esti dependent de mine, iar fiecare parte a corpului tau imi simte lipsa. Da, stiu, dar nu inseamna ca asta iti da dreptul sa stai si sa privesti ca un fraier cum ma pierzi definitiv,  nu astepta nimic din partea mea, am luptat prea mult odata. Esti un neghiob egoist si mandru care asteapta sa-i cada din pod, defapt eu sa cad din pod, fara ca sa faci nimic, si te iubesc bre, te iubesc, nu stiu de ce si pentru ce, da te iubesc. N-o sa ascund asta. Si nici n-o sa ascund ca dupa despartire am facut tot posibilul sa gasesc pe cineva ca sa alung durerea, da mi-am dat o palma si mi-am revenit. Nu e genul meu sa umblu disperata dupa baieti. Alegere am, doar ca cheful lipseste. Sunt eu asa un gen de persoana, lupta pentru ceva, iar cand primeste, se satura si lasa.
Ma iubesti in felul tau si nu vreau sa te judec pentru asta, la urma urmei cine-s naiba eu s-o fac?
Iubirea mea stiu ca e ascunsa acolo, in intuneric si intre spini. Dar asa, asa mai pe la suprafata simt indiferenta, nu mai stiu daca te vreau inapoi. Pentru ca mi s-a luat deja de toata chestia asta care se-ntampla intre noi. Sa fie oare o iubire imposibila? Ori sa fie oare in general iubire? Naiba stie, ca eu la sigur nu.
Hai citeste si casca gura, pentru ca am zis asa de deschis ca te iubesc dupa ce am hotarat sa ne despartim? Da stii care-i chestia? Nu regret ca s-a sfarsit.