Şi sunt zile când
stau şi-ncerc
Să-mi înţeleg
rostul în acest univers,
În această lume
de frâu lipsită
Care pare a fi
imposibil trăită.
Şi sunt zile când
să pot aş vrea,
Să lupt doar
pentru a câştiga,
Să iubesc doar
pentru respect
Şi s-aleg doar
tot ce-i drept.
Sunt zile când
vreau aer otrăvit,
Când vreau un loc
pustiit,
Fără amărăciune,
încredere sau nepăsare,
O lume simplă,
fără controlare.
Dar sunt şi acele
zile însemnate,
Când am acele
sentimente ciudate,
Când zâmbesc din
simplă plăcere,
Sperând la
dragoste, mângâiere.
Pentru că na,
Suntem nesătuli
de tot ce-i plăcut,
Însetaţi de tot
ce-i căutat
Îmbolnăviţi de
tot ce-i otrăvit.
Sunt zile când
sufletul ţipă
De durere şi
disperare,
Deşi e
insuportabil şi doare,
Îţi atârni o
mască de nepăsare.
Vor fi zile când
vei trage viaţa la piept,
Vei deveni chiar
înţelept,
Dar va fi tâtziu,
probabil,
Pentru că
destinul nu ni-e convenabil.
să ştii că îmi plac aceste versuri, pentru că fac parte din viaţa reală, cel ce citeşte cel puţin într-o strofă se poate regăsi.
RăspundețiȘtergeretrist şi adevărat.
RăspundețiȘtergere