duminică, 4 martie 2012

Şi sunt zile


Şi sunt zile când stau şi-ncerc
Să-mi înţeleg rostul în acest univers,
În această lume de frâu lipsită
Care pare a fi imposibil trăită.

Şi sunt zile când să pot aş vrea,
Să lupt doar pentru a câştiga,
Să iubesc doar pentru respect
Şi s-aleg doar tot ce-i drept.

Sunt zile când vreau aer otrăvit,
Când vreau un loc pustiit,
Fără amărăciune, încredere sau nepăsare,
O lume simplă, fără controlare.

Dar sunt şi acele zile însemnate,
Când am acele sentimente ciudate,
Când zâmbesc din simplă plăcere,
Sperând la dragoste, mângâiere.

Pentru că na,
Suntem nesătuli de tot ce-i plăcut,
Însetaţi de tot ce-i căutat
Îmbolnăviţi de tot ce-i otrăvit.

Sunt zile când sufletul ţipă
De durere şi disperare,
Deşi e insuportabil şi doare,
Îţi atârni o mască de nepăsare.

Vor fi zile când vei trage viaţa la piept,
Vei deveni chiar înţelept,
Dar va fi tâtziu, probabil,
Pentru că destinul nu ni-e convenabil.

2 comentarii:

  1. să ştii că îmi plac aceste versuri, pentru că fac parte din viaţa reală, cel ce citeşte cel puţin într-o strofă se poate regăsi.

    RăspundețiȘtergere