Precum un fir de iarbă,
La fel de firavă îmi ești,
Cît de mult îți port respectul,
Nici nu cred că bănuiești.
Ai fost călcată în picioare,
Pentru toți însetații ca o adăpătoare,
Ai fost umilită, batjocorită,
Mîndria, demnitatea ți-a fost căpăcită!
Mi-e rușine de limba vorbită,
Mi-e milă de lumea chinuită,
Mi-e silă de conducere, de orice argument,
Mi-e sete de-un viitor decent.
Aș vrea durerea să ți-o alin,
Nu vreau să cred în al tău destin,
Să te ajut măcar pe un minut,
Și pe mine mă doare al nostru trecut.
Basarabie, fir de iarbă călcat,
Revino-ți, noi să credem nu am încetat,
Ești comoara, ești patria mea,
Oriunde aș pleca, pe veci nu te voi uita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu