dezgheață-mă.

E frig măăă, e frig, brrr...

Diminețile îs reci, serile, în general, zilele. nu știu de ce îmi pare că la mine e mai frig ca la toți.
mi s-a reproșat că am piele de broască, cică e foarte rece.
îmi vine răceala parcă și din interior.

niciodată nu mi-a plăcut toamna, primăvara, anotimpurile astea de trecere.

acum parcă mă regăsesc în toamnă. stările-mi sunt la fel ca zilele de toamnă. suflet rece, dispoziție posomorîtă, mai apoi apare cîte-o rază, mă mai încălzește. prin raza asta se poate înțelege : un zîmbet de copil, un compliment, o privire, o atingere, gîndul la tine, vocea ta, modul tău de-a mă topi . . .

e toamnă. e școală. e frig. da-mi place.

îmi place pentru că după toamnă vine iarnă, primavară, apoi iar vară.
îmi place atmosfera asta de toamnă, nu știu de cînd și cum de, dar începe să-mi placă tot mai tare. ploile astea care parcă mai curăță sufletul, mult-prea numeroasele gînduri. poate fi și dimpotrivă, să-mi mănînce toată energia.

mă îmbrac, gîndesc, simt și văd parcă în stil de toamnă. dacă te gîndești cum, nu mă întreba, pentru că nu pot explica. tomnatic. și gata.