Iubire cu sfîrşit !

Dacă a fost aşa precum ziceam-iubire,
De ce a dispărut şi nu mai simt nimic în mine ?
De dragoste nu pot să mai vorbesc,ba nici de ură,
Simt doar indiferenţă,pentru mine eşti o simplă făptură.
Credeam în acele sentimente,credeam în noi,
Dar mereu pe străzile noastre persistau furtuni şi ploi.
Ştii care e diferenţa între mine şi tine ?
Eu am iubit,iar sentimentele tale n-au fost depline.
Mă simt mai liberă,departe de trecut
Şi încep să înţeleg că toate şansele rost n-au avut,
Încep să înţeleg că aveai nevoie de cineva aproape,
Iar gîndul de iubire îţi era departe.
Începeam să consider că chiar ai simţit ceva
Cînd mi-ai dat în nas cu adevărul care inima-mi zgîrîia,
Dar la cîte răni cîndva ea a primit
Zgîrieturile astea practic nici nu le-a simţit.
Dacă acum ar fi să privesc în urmă şi să generalizez,
Aş spune că cu întreg suflet în faţa lui Dumnezeu îngenunchez
Şi îi mulţumesc că aici m-a oprit,
Mi-a luat sentimentele,fără să-mi mai simt sufletul chinuit.
A fost o încercare grea,de lungă durată,
Dar am înţeles nişte lucruri care la scoală nu se-nvaţă.
Acum mi-am revenit,mă simt din nou împlinită,
Mulţumită de viaţă şi chiar fericită.
Mi-a luat mult timp pînă aici am ajuns,
Dar ca o apă curgătoare,
M-am izbit de ceva tare
Şi în viaţă mi-am găsit un nou curs,o nouă cărare.