În acest blog îmi voi expune gîndurile, emoţiile, trăirile şi micul meu talent de a compune poezii. Nu vă promit ceva extraordinar, doar mici bucăţi din viaţa mea, din viața adolescentei cu mintea matură, dar cu suflet de copil.
miercuri, 31 octombrie 2012
strange
Clădiri înalte, mașini cât mai luxoase, tehnică cât mai performantă, copii dezvoltați prea repede, oameni falși, sentimente uitate, invidie cu duiumul - nu, asta nu-i pentru mine.
Eu m-aș pierde undeva prin evul mediu, pe o perioadă de timp. Acolo unde ai posibilitatea să te plimbi într-o trăsură trasă de 4 cai negri, să ivesc capul acoperit de o pălărie sau cu un păr ridicat sus prin care se pierd niște pene de-o simplitate neobișnuită, să ivesc capul pe ferestruică, să mă bucur de-un aer curat, de-o verdeață infinită în care se ascunde o splendită frumusețe. M-aș ocupa de-o grădină cu flori, aș merge mai des la biserică, aș fi un vizitator permanent al teatrului, aș lectura într-o liniște amorțitoare pe-un câmp cu o iarbă deasă.
Sau eu nu-s normală, sau lumea a luat-o cu totul razna. Nu mă simt bine unde mă aflu, pe ce principii merge lumea.
Cum zicea și Megan Fox: "Trăim într-o societate unde să-ți pierzi telefonul e mai grav decât să-ți pierzi virginitatea. "
Văzut la stiri că un copil de 11 ani a căzut în comă alcoolică, că alta de 13 ani a născut, ce rezultă din asta? Ne ducem naibii toți, dezvoltarea societăţii duce la degradare.
Nu-mi place *naglastea din ziua de azi, îmi vine să le arunc cu sare în ochi celor care au tupeul să se implice în viața și lucrurile mele.
Nu mă atinge, nu-mi atinge ce-i al meu, cum poți să faci asta fără voie?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu