Trezește-mă la viață.

...și mă simt tulbure.De ce mă simt tulbure cînd oficial s-au limpezit toate apele? Și știu că ar trebui să fiu fericită,și parcă sunt,dar totuși ceva lipsește.

 S-a ridicat un vis dărîmîndu-l pe altul...

Și mi-e frică,da,mie mi-e frică,nu crezi ? Nici eu,dar mi-e frică de sentimente,mi-e frică că am uitat să iubesc.Cum,eu ? Cea care trăia prin iubire acum a uitat ? Nu cred,nu vreau să cred.Și frică mi-e că voi da cu piciorul la visul așteptat de un timp lung și chinuitor.

Chiar dacă am reușit să dobor singurătatea,mă simt pustie.

Am făcut o pauză mare,aproape o lună,de aproape o lună mi-am abandonat blogul,dar nu pot scrie,de atîtea ori am încercat,nu-mi pot aduna gîndurile înșirîndu-le pe foaie,sunt atît de haotice că nu le pot ține frîu.

Timpul rezolvă,dar tot el și distruge.Nu pot să nu privesc spre trecut,chiar dacă conștientizez că asta-mi îngroapă viitorul.
Dați-mi o palmă !