Bărbatul ideal

De câte ori mi s-a dat întrebarea despre bărbatul ideal, de atâtea ori nu puteam răspunde, să fie mai înalt ca mine, frumos și iubitor? Pffff, prea băbesc spus.

Făcuși un test zilele astea și am descoperit ceva nou, mi-am dat seama de câteva lucruri. N-am vrut niciodată anume un blond cu ochii albaștri sau un șaten cu ochii căprui, puțin contează chestiile de genu'. Eu vreau un bărbat excepțional, destul de matur (bărbatul care știe ce vrea de la viață), nu foarte liniștit (să fie fidel iubirii pentru aventuri și adrenalină, ca și mine desigur, care-o să mă scoată la 3 din casă și care o să se ofere să sară cu parașuta alături de mine), mai pe scurt un adult care are cu ”ce” (putere, mijloace), care vrea mai mult ca ceilalți. Să dețină simțul umorului în sânge, dar serios când e nevoie. Bărbatul care ar vedea în mine poate ce nu văd ceilalți, care s-ar hrăni cu privirile mele.
Vreau genul de bărbat pentru care aș fi gata să renunț la multe,  dar care nu mi-ar cere-o niciodată.
Să mă lase să fiu eu, să mă lase să plâng când simt nevoia, să țip și să dansez tot când simt nevoia, fără a mă privi ciudat.
Genul de bărbat cu care m-aș simți în siguranță chiar și atunci când anunță sfârșitul lumii, care știe să găsească un echilibru între timpul petrecut cu mine și cel cu prietenii. Trebuie să spună tot ce vrea el să spună, adică să fie sincer. Şi dacă tot ce vrea să spună este măcar 50% din ce vreau să aud, atunci este perfect!