marți, 6 septembrie 2011

Tot ce am și tot ce nu-mi ajunge.


Doi ochi de copil îmi aparțin,
În care vei descoperi greutăți și suspin.

Am un prea nevinovat zîmbet,
Care a ascuns de prea dese ori un plînset.

Un suflet în care pe toți îi primesc
Chiar dacă dese ori îmi greșesc.

O inimă plină de răni usturătoare,
Dar la care timpul totuși i-a găsit vindecare.

Am o speranță pierdută de mii și mii de ori,
Care tot revine provocîndu-mi fiori.

Tot eu sunt cea care are o dorință nebună,
Vreau să fiu cu adevărat fericită neștiind de nici-o ”furtună”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu