save us.

și eram obișnuită să mi se risipească speranțele și eu de fiecare dată să mă învinovățesc pentru că ar fi trebuit să pun punctul de la bun început.și cine îmi poate promite că de data asta nu va fi la fel?nimeni.chiar nu știu ce mă face să cred că totul va fi exact la fel și că povestea asta parcă nu are sfîrșit.parcă m-aș afla întru-un film,gen: romance,drama,horror.mi-e frică.mi-e frică să nu dau greș.nu vreau să se repete.și mi-e frică că la tine defapt e o atragere puternică care va trece peste puțin timp.acum mă înțelegi de ce nu-mi mai fac speranțe?trăiesc pur și simplu cu ziua de azi,mi-e prea frică să fac planuri privitoare la noi pentru mîine.e un nou început,care mai mult sau mai puțin îmi dă fiori.vreau să fie totul altfel.vreau să fim fericiți.m-am săturat de butonul care deja e ros,care a fost de prea multe ori apăsat,așa din nimic,sau poate din plictiseală,butonul ”exit”.hai să încercăm ceva nou,butonul ”save us” ne dă mai multe șanse.sunt sătulă să tac,pune-mi vorbe în gură.sunt sătulă să-mi fie frică,pune-mi speranațe în inimă.