Îmi este mai uşor să-ţi citesc privirea decît să-ţi ascult cuvintele.Da, uite am ajuns şi la o aşa situaţie cînd tu nu îmi mai provoci suferinţă ci doar dor,amintiri vagi,dar nu şterse.Eu nu mă simt prea bine doar din motivul că simt că nu ai fost al meu niciodată şi că pozele mint.
Tac.Uite aşa mă provoc să fiu puternică,dar privesc la tot ce faci şi ce se întîmplă şi te vreau mai mult departe de tot şi vreau să plec,sincer.
Am cîştigat liniştind furtuna din mine, dar sunt clipe în care mă provoc singură pe mine înnecîndu-mă tot în ea.
Pe un timp scurt mi-am îndreptat atenția spre altcineva,am simțit iarăși fluturi în stomac,defapt credeam că te-am șters cu totul din inimă și memorie.Iarăși am plîns,am fost disperată și nu știu de ce iar de tine îmi reamintesc,defapt știu,presupun că niciodată n-o să mă lași să te uit,din simplul motiv că ești obișnuit să te iubesc doar pe tine sau poate că simți și tu ceva acolo-n inimă.
Și realizez că nu mai simt ce simțeam odată,sau am ascuns prea bine sentimentele încît nici eu nu mai pot da de ele,sau poate au disparut.După atîtea dezamăgiri din partea ta,după atîtea nopți nedormite,atîtea lacrimi fierbinți pe obrajii disperați,atîtea jigniri și durere ar fi prea de tot ca să mai sper la ceva.
Și nu contează ce-a fost. Nimic nu va mai fi la fel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu