Și sunt așa momente cînd sunt sătulă de tot,cînd sunt obosită,sunt chinuită moral.Și nu că aș trăi o viață plictisitoare,am zi de zi ceva nou în viață,pe cineva nou,dar nu e ceea de ce am nevoie,nu e ceea ce vreau,la ce visez. Poate despre ce vorbesc acum e defapt o traumă din trecut care va rămîne încă pe mult timp ,deși am reușit să mai capăt una de curînd.
Eu mereu spun că durerea se acoperă cu fericire, cu lucruri mici și drăguțe, cu momente speciale.Dar astăzi sunt dispusă să scriu despre durerea mea, nu știu cît de mult îmi aparține,dar o simt uneori chiar și atunci cînd zîmbesc.
Privindu-mă,foarte puțini pot zice că ceva mă pișcă de suflet,că ceva totuși e în neregulă,la cît de veselă și împlinită par.Nu e totul atît de frumos precum pare,dar o să fie. Și cel mai important e că nimeni n-o să reușească să-mi vadă adevărata durere,mereu voi zîmbi,mereu voi zîmbi încît nu veți deosebi cînd îs cu adevărat fericită și cînd e doar un zîmbet doar pentru bună impresie,defapt deacu îmi reușește.
Mi s-au mai risipit niște speranțe,niște vise,niște iluzii la urma urmei,s-au risipit și iar au frînt,au rănit din simplul motiv că am depus prea mult suflet,mi-am dorit prea mult ceea ce defapt nici nu urma sa se întîmple.
Nu știu de ce scriu toate astea acum,e ora 5 dimineața dar eu nu mă satur de scris,vreau să scriu cît mai mult,dar nu mai știu ce.Am vorbit prea mult despre durerea și dezamăgirile mele,dar asta e ceea ce mă înconjoară la moment.
Am avut de curînd momente cînd m-am simțit fericită și liberă,dar atît de puține au fost și atît de mult mi-au plăcut.De ce mi-au fost luate atît de repede ? Oare nu le-am meritat,după atîta timp nu le-am meritat ? Nu,cred că totuși e altceva la mijloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu