Simt ceva,acolo-n suflet,
Ce mă chinuie,mă chinuie ne-ncetat,
Numeroase ori mă simt bulversată
Neștiind ce pe suflet mă apasă .
Eu iubesc să-i zic că-i ură,
Așa cică cît de cît par mai dură.
Mă strigă o voce,îndrumîndu-mă să plec,
Alta mă cheamă-napoi,șoptindu-mi încet,
Simt instrantaneu un gust demisec
Și în gînduri temeinice mă-nec.
Și iarăși piatra de pe suflet mă apasă,
Să-mi dau seama ce e nu mă lasă,
Înima cu mintea se contrazic întruna . . .
Și deodată în fața ochilor mi-apar imagini,
Despre NOI sunt niște vechi pagini,
Cred că e un fel de ajutor,
Mă ajută să-mi dau seama
Că defapt nu te urăsc,ci mi-e dor !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu