Atît de mult îmi iubesc viața ! Sunt momente cînd cad în depresie și vorbesc lucuri prostești,ca de exemplu că m-am săturat de ea și nu o mai vreau.Realizez că iubesc orice secundă din viața mea,chiar și acea în care am plîns,iubesc orice persoană din viața mea,chiar și acea care m-a dezamăgit,iubesc orice loc din viața mea,chiar și acel care îmi amintește lucruri dureroase,căci din toate astea am învățat cîte ceva. Atît de mult mă liniștește o simplă ploaie,priveliștea răsăritului,apusului,atingerea vîntului,am învățat să iubesc lucruri simple care ascund o frumusețe de nedescris,Doamne,totuși cît e de frumoasă viața asta ,chiar dacă mi-a dat numeroase șuturi și m-a făcut să o urăsc uneori,oricum e minunată și unică.Nu îmi pare rău de nimic din ce a fost și aștept cu nerăbdare să văd ce o să mai fie.Vreau să o trăiesc din plin,nu vreau pur și simplu să exist,să trăiesc zi de zi după același plan,să îmi interzic numeroase lucruri,vreau să încerc de toate,vreau să nu existe granițe,vreau să trăiesc și așa voi face ! De azi înainte încă cu mai multă plăcere ,căci îmi dau seama (poate nu trebuie sa vorbesc și să mă gîndesc la asta,dar asta e realitatea) îmi dau seama că orice moment poate deveni ultimul,dar așa cum nu știu care va fi ultimul,de ce să nu profit de toate? Trăiți,oameni buni,trăiți,trăiți și încă o dată TRĂIȚI!