duminică, 1 mai 2011

Regret, promit, îmi cer iertare !


Iubesc psihologia,mă cred înţeleaptă,uneori mă încarc cu diferite întrebări fără de răspuns care îmi provoc dureri de cap,alteori pur şi simplu mă prostesc,făcînd multe lucruri necugetate,pe care sigur că mai devreme sau mai tîrziu le regret ! Şi toate astea le fac ca să le demonstrez altora ,să le demonstrez defapt ceea ce nu sînt dar ce aş vrea să fiu! Şi cît de mult aş fugi,tot ajung la întrebarea’’de ce fac asta?‘’ E adevărat că părerea celor din jur pentru mine are o importanţă majoră,dar de ceva timp acest lucru a ajuns cam pe al 3-lea loc şi acum realizez că am ajuns acolo unde nu am dorit niciodată ! 
Îmi cer iertare în faţa Domnului pentru toate faptele,pentru toate gîndurile,pentru toate gesturile. Regret că uneori din cauza crizelor de nervi îndrăznesc să ridic vocea la  Cea care mi-a dat viaţă,pentru că sunt conştientă că cei care nu o mai au ar da orice să o reîntoarcă,că  ridic vocea la cei nevinovaţi,că încerc să-i judec pe alţii,ştiind că nu am nici-un drept,că îi învinuiesc pe unii,neştiind cum aş fi procedat eu în locul lor,că spun multe lucruri nedorite,doar ca să demonstrez ca pot fi mai rea,mai indiferentă,că am tăcut atunci cînd puteam să spun ceva,că am spus ceva cînd trebuia să tac,că am ascuns sentimentele care trebuiau arătate,că nu am dat drumul unor persoane atunci cînd era momentul,că uneori îs prea impulsivă,alteori renunţ prea uşor,că de multe ori sper prea mult dar fac prea puţin pentru a realiza aceste lucruri,că resping unele persoane fără motiv şi altele le ţin în inimă chiar dacă ele mă resping,îmi cer iertate pentru tot de la toţi.
Promit să revin persoana cea de altă dată ,dar totuşi mai puternică,cu forţe şi puteri mai mari şi mai multe ! 

2 comentarii: